Era sfârșit de săptămână. Zi de relaș pentru trăitorii din laguna „Speranța”. Înainte de obișnuita petrecere, locatarii își vedeau de treburile obișnuite. Doamnele pregăteau cina, domnii jucau table și șah, Alin și Alina ademeneau bursucii cu porumb proaspăt. Frații Antonică ascultau ultimele știri despre o apropiată călătorie galactică. Urma ca cei care vor pleca să-și asume riscul unei călătorii doar cu bilet de dus.

        Copiii  lui Antonică erau ași în receptarea noutăților din lumea exploratorilor. Fiecare primise de ziua lui câte un radio receptor de buzunar, care avea și un emițător performant inventat de renumitul inginer Antonică. Puteau recepționa informații de pe toate continentele, dar și știri despre mersul planetelor.

     Tot butonând, Alin dădu din întâmplare peste buletinul informativ al CENTRULUI Jupiter. Aici era publicată o listă cu 20 de nume de astronauți ce urmau să plece în Cosmos în următorii doi ani. La poziția 5 era chiar tatăl lor, iar la poziția 6 era mama SULTANA, savanta cu influență în domeniul particulelor alfa.  Îi citi lista completă Alinei. Surioara începu să plângă în  hohote. Știa că este o misiune periculoasă  și cu multe experimente.  Nu, părinții lor nu trebuia să plece în această expediție atât de periculoasă.
-Alin, trebuie să mergem la ei și să-i oprim.
-Îl vom ruga pe Cosmin să ne ducă la ei în alveola din Munții Piatra Craiului. Știu coordonatele. Îi vom găsi ușor.
-Cum zici tu surioară!
         Petrecerea de sâmbătă seara era în toi. Pertecăreții își dansau iubitele gătite de sărbătoare. Cosmin nu prea era în formă. Ceva îl neliniștea și nu se atinse de băutură. Soneria telefonului nu-l luă prin surprindere. Glasul tremurat al Alinei îi comunica o mare emoție.
– Frate Cosmin, mîine ne poți duce la părinți în munte? Avem de vorbit cu ei despre o problemă de familie.
– Am făcut legământ că voi fi fratele vostru la bine și la rău. Se vede că e cevva de primă urgență, altfel nu mă sunați voi la ora aceasta. -La ce oră  plecăm?
-La șapte e bine?
-Perfect! Somn ușor!
 La celălalt capăt al țării, viitorii astronauți își reciteau însemnările cu ultimele date despre insolita expediție. Fiecare avea nișa lui cu tot ce e necesar din punct de vedere tehnic. Erau conectați la computerul uriaș al Centrului Jupiter. Informațiile veneau în flux continuu, însoțite de flashuri și semnale acustice. Sultanei îi atrase atenția un mesaj ciudat:
– Sunt Moise, studentul impertinent din ultima oră de curs. Dacă vreți, aranjez să vă însoțesc în această expediție. Mama mea e coordonatorul Programului. Nu vă cer nimic în schimb.
     Sultana izbucni într-un râs sardonic. Antonică veni să vadă ce s-a întâmplat.Râsul soției îl molipsi și pe el.
– Știam eu că s-ar putea să te pierd în vreo galaxie.
         După această discuție ciudată, Sultana reduse lumina ledurilor cu gând să adoarmă.Soțul mai avea ceva de verificat. Generatorul central nu permitea un program prelungit în noapte. Erau permise doar luminile de veghe.Și alveolele celorlalți oameni de știință dispărură simultan. Antonică nu apucă  să citească ultimul text-mesaj. Ora permisă fusese depășită  cu 15 secunde. Pe mâine în zori!

      VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR.