•                                                Călătoria și bucuria revederii i-au obosit pe frații Antonică. Tatăl și mama îi luară în brațe și-i duseră  în alveolele speciale în care dormeau cosmonauții pe un scaun inteligent computerizat. Se putea comunica direct cu interiorul și exteriorul containerului încastrat în munte. Ca să le scoată din cap ideea de a-i însoți în cosmos, copiii fură serviți la cină cu hrană vegetală procesată. Culmea a fost că le-a plăcut foarte mult.
•      Somnul a venit repede, dar nici visele nu s-au lăsat așteptate. Antonică și Sultana urmăriră o vreme somnul computerizat al celor doi adolescenți. 
• Alin visa o luptă cu șeful păpușarilor chiar pe malul Nărujelului. Păpușarul diform îl prinse de gât și-l trăgea spre vârful prăjinii. În somn, o strigă pe Alina. Surioara sări imediat în ajutor. Cu o lovitură de karate aplicată la picioarele Păpușarului-șef reuși să-l surprindă pe așchimodia din vârf. Acesta dădu drumul băiatului și se îndreptă spre vale.
• Coșmarul Alinei era și mai terifiant. Se făcea că zbura fără parașută și era gata să iasă de pe orbită și să se prăbușească în hău. O prinse la timp Antonică. Fu aspru certată că nu și-a luat vesta portantă. Noaptea continuă fără alte vise.
•        Pe munte, se luminează mai repede. O muzică celestă umplu dimineața de septembrie. Alina și Alin se treziră speriați. O voce metalică vibra în difuzoarele nevăzute ale alveolelor. Fusese un somn obositor. Dormiseră mai mult în picioare. Alina observă prima că de fapt alveolele comunică între ele. Dacă așa se doarme și pe nava cosmică ar fi dispuși să renunțe. Se vor mai gândi la asta.
•      Li se făcuse o foame de lup. Se uitară atent la ecranul-monitor. Printre anunțurile în diferite culori, descoperiră pe cel căutat: micul dejun e servit. Apăsați tasta 5 verde.
•  În fața lor apăru o masă-bar cu tot ce trebuie pentru două persoane. Nu vedeau însă mâncarea. Privind mai atent, le atraseră atenția două clipociri violete. Erau două ciocălețele, care le foloseau la cafea. Acestea erau de culoare albă.
• -Alina, cu un zâmbet ironic, privi la Alin și îi spuse:
• -Acesta-i micul dejun! Hai să ne ospătăm!
• – Ești sigură?
• -Sută în sută! Am citit eu în ghidul „Cum să ne hrănim în Cosmos”. Poftă bună, Cosmonautule flămând!
• Din alveola lor, părinții asistau amuzați la dialogul copiilor.
•         Sultanei i se făcu milă și le trimise un mic dejun pământean. Alin văzu primul surpriza și trase un chiot care o surprinse pe Alina.
• -Vezi, surioară, că nu e chiar așa rău în Cosmos, dacă ai părinții lângă tine?
• -Mulțumim și vă iubim! Așteptăm să ne –ntâlnim!
• -Alveolele se deschid automat la ora 7. Ne e deja dor de voi.Vouă mai puțin, nu?

      VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR