Carnagiul produs la „ Speranța” era din filmele cu naziști. Cum a fost posibil ca niște animale în general blânde să ucidă atâtea ființe nevinovate lipsite de apărare?
Alin și Alina își înștiințară părinții despre crimele de la „ Speranța”. Aceștia au consultat experții Nasa. Concluzia a venit repede: animalele au fost dresate să ucidă sau li s-au administrat droguri agresive pe bază de sânge uman. De îndată, Centrul de Cercetări Medicale a trimis o echipă de biologi și medici pentru a se pronunța asupra crimelor de la Nărujelu. Concluzia a venit repede: bursucii au fost injectați cu un ser care stimulează plăcerea de a fi hrăniți cu sânge uman. Vinovat principal fu găsit Păpușarul din vârful prăjinii. Raportul Comisiei recomanda prinderea și arestarea grabnică a acestuia.
Cosmin discută îndelung cu frații Antonică și până una alta puseră la cale un plan de prinderea bursucilor pentru analize și sacrificare, varianta folosirii ca hrană fiind eliminată.
Alin și Alina, mari iubitori de animale, se gândiră să facă o triere. Vor fi prinși toți bursucii din zonă, dar vor fi uciși doar cei care au fost drogați. Adolescenții găsiră o metodă ingenioasă de capturare a posibililor vinovați de masacru. Vor vărsă pe cărarea principală câteva bidoane cu aracet. Bursucii vor fi prinși de adeziv ca într-o menghină. Vor fi trași afară cu plase din ață groasă. Cei care au ucis vor fi aruncați în foc. Era o răzbunare sadică, dar și durerea femeilor ucise a fost pe măsură.
La început, Cosmin a avut reticențe. Iubita lui scăpase. La vremea masacrului, culegea ciuperci în pădure cu alte câteva femei tinere.
Bărbații întorși din munte care nu-și mai găsiră iubitele în viață jurară să pună capăt domniei Păpușarilor după ce vor avea un plan care să nu dea greș. Cuvântul de ordine era „RĂBDARE”.
Cosmin, ca șef recunoscut, apelă directorul minei pentru un utilaj pentru cele 21 de gropi ce trebuia făcute. Pentru cruci se oferiră mai mulți tineri tâmplari care lucrau în munte. Pe fiecare cruce, Alina va scrie cu vopsea neagră:„ucisă de bursucii păpușarilor”.
În mai puțin de trei ore, morții zăceau în pământul reavăn. La doi metri sub pământ.
Crucile erau înșirate pe trei rânduri chiar sub buza pădurii. Fiecare cruce avea inscripționat numele defunctei, profesia și locul de unde provine. Pentru câteva fete sosiră chiar rude de acasă cu cele necesare pentru pomană.
Știind că a doua zi va fi una grea și plină de emoții, Alin și Alina se apucară de pregătiri. Cosmin le oferea tot ce aveau nevoie. De la distanță familia Antonică suporta toate cheltuielile. Se simțeau oarecum vinovați că au acceptat accesul bursucilor în această zonă nesigură, bântuită de vântoase și duhuri malefice.
Alina invită pentru a doua zi la prima oră preoții de la cele cinci mănăstiri din apropiere. Știa de la tatăl său preot că morții trebuie prohodiți.
Va fi o noapte grea, plină de griji. Cei mai neliniștiți vor fi tinerii coborâți în vale, care în loc de iubite , vor găsi cruci și morminte.
VASILE LEFTER , MEMBRU UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania