Alin și Axinia au pornit la plimbare pe munte cu gând să se întoarcă repede. Cadetei îi era frică de întuneric. La mănăstire dormea cu lumânarea aprinsă, fiind ținta ironiilor călugărițelor tinere. Alin o ținea de mână, fiind obișnuit cu potecile abrupte. Axinia începu să se teamă de această plimbare prelungită. Era prima dată singură cu un băiat aproape de vârsta ei.
Jos, în colonie, Alina începu să fie îngrijorată. Se înserase de-a binelea și perechea Alin – Axinia era singura care nu revenise în vale. Păpușarii le puteau face rău oricând, chiar dacă frățiorul ei avea cu el un laser de autoapărare.
– Alin, mi-e frică. Eu nu mai merg mai departe. Vreau să ne întoarcem.
– Glumești. Drumul înapoi noaptea e periculos. Sunt cel puțin trei ore de mers până în vale. E întuneric beznă.
– Atunci, ce e de făcut?
– Mai mergem puțin și ajungem la „Cornul Caprei”. Am eu un refugiu pentru drumeți.
– Să dormim amâdoi pe munte ca doi amanți? Asta nu se poate. Eu plec singură spre Vale.
– N-ai decât. Eu cobor dimineață.
– Ești un nemernic. M-ai atras într-o cursă și eu am crezut că ești un domn.
– Axinia , nu am niciun gând ascuns. Nu-ți fac niciun rău.
Din vorbă în vorbă, ajunseră la bordeiul din vârf. Avea intrarea mascată cu niște crengi. Alin le dădu deoparte. Axinia rămase mirată de ce vedea. Erau două paturi din cetină cu doi saci de drmit.O ploscă veche plină cu apă și fructe de pădure puse la uscat. Condiții de camping.
– Alegeți, te rog, sacul de dormit!
– Are vreo importanță?
– Nu.
Axinia mâncă vreo două fructe, bău o gură de apă , își făcu rugăciunea și intră în sacul de dormit.Pentru prima dată privea cerul cu stele de pe munte.
Alin rămase întins pe prelata din fața cortului cu gândul dus spre părinții săi posibil viitori cosmonauți.
Toamna era pe sfârșite. Un vânt aspru venea de pe înălțimi.
Axinia privea spre sacul de dormit al lui Alin și nu pricepea de ce nu e folosit.
– Frumosule, nu îți este frig?
– Și dacă mi-ar fi ,cu ce m-ai putea ajuta?
– Poate cu o rugăciune.
– De exemplu?
– Nu-l lăsa doamne să înghețe pe acest băiat sfios și îdrumă-l spre sacul meu de dormit ca să dormim îmbrățișați ca doi îndrăgoștiți.
– Axinia, ești o drăcoaică strecurată în mănăstire.
– Vii? Eu ți-am făcut loc.
Alin tremura tot de emoție. Se strecură lângă Axinia , care era un cuptor încins. O luă în brațe și simți pielea catifelată a uneia care nu era făcută pentru abstinență. Cei doi amorezi dormiră până târziu. Fură treziți de o rafală de vânt și de un ropot de ploaie. Axinia privi spre intrarea refugiului. Un lup îi privea dușmănos. Fata scăpă un țipăt de spaimă, trezindu-l pe Alin. Acesta avea déjà mâna pe laser și slobozi un fascicul spre fiara flămândă care fusese jumate paralizată.
Ieșiră cu regret din sacul primei lor nopți erotice, mâncară câteva fructe uscate și porniră rușinați spre vale, pregătiți să suporte glumele colocatarilor.