Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (32)
- Scăpați de muștruluiala Maicii Evdochia, Alin și Axinia se așezară și ei la masă într-un colț. Nu mâncaseră nimic de ieri. Pe monitorul calculatorului de comunicare apăru un mesaj scris cu litere portocalii:
- – Alin ,am aflat de idila voastră. Se pare că e finală. Vă potriviți și veți rămâne mereu împreună. V-am inclus într-un program astral de nivel 1 . V –am inclus inițial într-un zbor de elicoptere de salvare cosmică.
- – Ce zici Axinia?
- – Sunt fascinată de ofertă.
- Continuară masa fără să spună nimic.
- Într-un târziu se auzi semnalul final. E semn că elicopterul trebuia să se întoarcă la bază.
- Bucuroși, cei doi tineri își luară câteva lucruri și urcară grăbiți în elicopter. Nu era niciun pilot. Un ecran mare ținea loc de monitor. Anunța secundă cu secundă ce trebuia să facă pasagerii. Nu exista variantă de opțiuni personale. Computerul de bord nu putea fi influențat. Alin și Axinia fură invitați să-și pună centurile. Pe măsură ce timpul trecea , semnalele acustice erau tot mai intense. Cabina fu ermetizată, nava se ridică de la sol. Motoarele scrâșniră și elicopterul luă înălțime și se poziționă pe direcția nord-est, spre Munții Piatra Craiului, unde se afla baza de antrenament pentru viitorii cuceritori ai cosmosului, nivel 1. Axiniei începu să-i fie frică de necunoscut. Se aruncase prea brusc în această aventură vrăjită de alintul șmecherului Antonică –junior. Nu mai era nimic de făcut. Zarurile au fost aruncate. Dumnezeu cu mila!
- Hublourile fură lăsate libere. Elicopterul fără pilot lăsă trei picioare hexagonale să atingă pământul. Scaunele fură coborâte încet. După ce prețioșii pasageri atinseră pământul se pliară și fură retrase în cabina de zbor. Un semnal scurt și nava specială dispăru în munte .
- Începea să se întunece. Pe cei doi musafiri nu-i aștepta nimeni. Axinia era deja speriată și regreta că s-a lăsat atrasă într-o aventură periculoasă. În schimb, Alin era calm și făcea cu mâna păpușarilor care se prăpădeau de râs din vîrful prăjinilor de bambus.
- Frica vizitatorilor de ocazie spori la apariția unui cârd de bursuci neprietenoși.
- Alin, ăștia ne devorează.
- -Nu, Axinia! Eu cred că e o farsă pusă la cale de ai mei ca să vadă cum mă descurc în situații limită.
- – Aș vrea să te cred, Dar mi-e greu!
- – Ai încredere! În Cosmos vom avea situații mai grele. Trebuie să fim puternici!
- – Acum ce facem?
- – Cerem ajutor Maicii Evdochia. Am sacul de dormit la mine.
- – Să te ia dracul! Nu am renunțat la confortul din mănăstire ca să mă îngrămădesc într-un sac de dormit ca ultima vagaboandă.
- – Are haz că vrei confort 1 sporit?
- – Alin, Maica Evdochia ne-a învățat carate. Nu mă obliga să-ți fac o demonstrație.
- – De acord, dar în sacul de dormit!
- – Să te ia naiba!
- VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania