Vestea că a fost deja selectată pentru noua misiune ”găuri negre”  o surprinse pe Axinia, Era deja aproape de celebrele „găuri negre”  despre care citise mult, dar nu înțelese mare lucru. Mulți astronauți fură simple jucării din momentul în care gravitația găurilor a depășit gravitația programată a capsulelor de zbor. La aceste gânduri negre, viteaza Axinia se cutremură și se închină ca odinioară la mănăstire. Dumnezeu trebuia să fie pe aproape conform celor aflate din cărți. Zborul turbionar era incomod. Nici aer nu era prea mult. Încercă să-și tragă picioarele mai spre ea. Simți o săgeată în abdomen. Nu luă în seamă  durerea provocată de ceva neștiut. Lovitura se multiplică și durerea deveni de nesuportat. Apăsă butonul de alertă grad 0. Un bursuc fosforescent pătrunse în capsulă prin inteligență artificială. Abdomenul dureros fu scanat radiologic. Verdictul fu afișat cifrat pe player: sarcină luna a patra. Bursucul-medic dispăru. Un mesaj vocal fu transmis prin canalul de serviciu:

-Axinia, copilul conceput pe pământ îți va fi extras și dus la incubatoarele arondate Găurilor negre. Se va dezvolta în regim astral, care nu are nimic în comun cu cel de pe Terra.
După despărțirea de un posibil băiețel, sfâșiată de durere ca mamă, Axinia căzu într-un somn greu acompaniat de un plâns greu.
Fu trezită de nelipsitul sunet al sirenei , care o anunța că în două minute intră în tură, ca supraveghetor al sistemului de măsurare a presiunii și temperaturii în aparatura de lucru curent al echipelor multinaționale.
Buimacă de somn și durere , se instală la pupitrul de comandă, privind în gol fără speranță. Dacă Alin ar fi aici…
Ceva rău se petrecea în fața ei. Doi colegi de echipă erau rostogoliți haotic. Dispozitivul de ghidaj în cerc se defectase. Cei doi reușiseră să activeze grila de pericol total.  Până la sosirea echipei de intervenție, Axinia  trimise un flux de frânare. Cei doi camarazi de expediție se opriră cu capul în jos. Celula de intervenție îi aspiră și îi preluară pentru redresare dinamică.

De la Șeful cel mare Axinia primi felicitări și drept  recompensă fu cooptată în echipa de salvatori a Găurilor negre. Era mândră nevoie mare și se grăbi să comunice vestea lui Alin, pe care nu-l auzise de multă vreme.
În spațiul astral circumscris găurilor negre se instalase o liniște de început de lume. Lumina din jur era rogvailică. Axi trăia paroxistic spectacolul cosmic , încercând să uite că primul ei copil i-a fost luat ofrandă pentru zei. Nu va ști niciodată dacă a fost băiat sau fetiță. Nimeni nu-i va spune dacă semăna cu ea sau cu Alin sau poate cu vreun zeu. Ce mic e omul în fața neantului! La ce i-au folosit miile de rugăciuni din mânăstire?
Avea sufletul negru de supărare. Era pe punctul de a adormi. La ferestruica galoșului buncăr doi bărbați făceau semne de prietenie fluturând un fel de buchete de flori. Deși aveau fețele alungite, îi recunoscu pe cei doi camarazi de expediție pe care îi salvase din rotativa morții.
Se temu să ridice hubloul de  frica unui posibil viol. Erau doi bărbați în putere, nu?
Dezamăgiți de primire, musafirii nepoftiți se îndepărtară de locația Axiniei.  Își reluară vechile poziții, măsurând gravitația și densitatea luminii. Aici întunericul era altfel decît pe Terra. Era unul lăptos cu schimbări frecvente de coloratură rogvailică.

VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR