•       Ca  în fiecare sâmbătă, comunitarii din Nărujelu petreceau românește cu berbecuț la proțap, țuică și vin de   calitate de la Beciul Domnesc. Toată lumea era pe câștig.  Având cerere mare pentru doamnele de companie , Evdochia dublase tarifele. Pentru a nu refuza niciun client, ea însăși își făcuse programări. Se descurca bine cu flăcăii fără experiență. Îi învăța meserie. De dragul artei, oferea și bonus. Se gândea chiar să facă abonamente cu plata anticipat. Subalternele nu vedeau cu ochi buni această inițiativă. Profitând de aglomerație , mai strecurau și ele câte un client peste rând. Evdochia se făcea că nu vede. La sfârșitul zilei își va cere bonusul, un sfert din suma luată peste cea oficială.
•  Cosmin era înștiințat de toate acestea chiar de prestatoarele de servicii.
•         Pe la ora 2 din noapte se așternu ca de obicei liniște. Nărujelu căzu într-un somn de plumb. 
•      Dansul, băutura și plăcerile erotice transformaseră depresiunea într-o oază a viselor tulburi. Bărbați și femei bolboroseau în somn fel de fel de chemări. Visau urât și strigau după mântuire. Preotul Dănilă îi auzea din chilia lui și se ruga pentru ei.
•         Alin dormea într-o chilie perete în perete cu adăpostul bursucilor. Fu trezit de un cor de chițcăituri necunoscute. Acoperișul din foaie de cort fu smuls de o rafală de vânt urmată de un torent . Apa creștea mereu în adăpostul bursucilor. Încercau să iasă urcându-se unul peste altul. Se crease un vacarm de apocalipsă. Tot Nărujelu fu trezit din somnul nălucitor. Locatarii alergau afară din containere convinși că a venit sfârșitul lumii. Apa Nărujelului dădea să  iasă din matcă. Alin avu ideea să arunce în râu micile viețuitoare din acvariul din camera sa. Pe loc, pustia se potoli. 
• Bursucii așteptau zgribuliți de frig să fie lăsați să intre.
• Ajutat de trei tineri mai inimoși ,improviză o vatră de foc și o căldură blândă îi îmbie pe bursuci să se întoarcă la casa lor. 
• Cei avariați în busculadă fură sacrificați pentru prânzul de duminică.
• Unii încercară să adoarmă din nou. Ochii refuzau să se închidă. Echipa de lucru de la bucătărie bătu energic toaca de anunțare a micului dejun. Soarele răsărise de multă vreme. Era palid, fără vlagă. Singurii care se bucurau de o nouă zi erau păpușarii din vârf de prăjină. Prin pădure alerga rupând crengi nebunul cu prevestirile lui diavolești. Nu mai apăruse de o bună perioadă de timp. Preotul îl alungase prin slujbe. Se vede că mai trebuie și credință.
•  – Eu sunt mesagerul de sub pământ. Plecați din acest loc blestemat. Șerpii și broaștele cu cap de liliac n u vă vor aici. Ați spurcat acest loc și veți plăti!

      VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR