O rafală de vânt făcu să se cutremure adăpostul pentru bursucii care abia fură realocați după potopul neașteptat care se abătuse asupra Nărujelului. Bursucii adormiseră repede ademeniți de căldura bârlogului de invidiat amenajat de Alin și ajutoarele sale.
Era trei dimineața și locatarii căzuți în modulele de pe malul râului dormeau buștean după o noapte de petrecere. Și Alin încerca să adoarmă, dar gândurile îl biciuiau. Ofta mereu la gândul că ai  săi sunt departe și e posibil să nu-i mai revadă în viața asta.
Alin deschise radioul de buzunar pe programul Muzică de somn. Adormi repede. Fu luat în primire de vise. Prima care i se arătă în vis fu Axinia. Purta o rochie roz lungă și largă cu volănașe. O eșarfă violet îi flutura șmecherește la gât. Alin o trase ușor lângă el  încercând s-o sărute. Gest eșuat! Axi se trase brusc înapoi, străfulgerându-l cu o privire aprigă:
Ai curaj să mă atingi, lașule! M-ai lăsat singură să nasc printre străini și ai plecat ca să fii cu stricatele Evdochiei. Să nu te văd, pui de extraterestru! Îmi voi crește băieții singură.
– Axinia ești nedreaptă. Știi că ești singura femeie din viața mea.
– Minciuni! Și acum te întinzi prin tufișuri cu stricatele care se vând pe bani. Nu vreau să te mai văd. Să nu mă cauți, mincinosule!
Visul urât îl tulbură pe odrasla Sultanei Antonică. Sări din somn speriat. Axinia fusese doar o himeră. Totuși trebuia să fie  și ea la Nărujelu. Îl va ruga   pe Cosmin să-l ducă înapoi la Colții Morarului.
Până la ziuă mai erau vreo trei ore. Se culcă din nou cu gând să mai tragă un somn. Adormi imediat. Un nou vis ciudat îl luă în primire. Cei doi gemeni ai lui pe care nu-I văzuse niciodată erau în mijlocul bursucilor. Îngrijorat , intră în padoc, încercând să-și scoată băieții  din casa bursucilor.  Se întâmplă ceva horror. Bursucii se năpustiră asupra lui, iar copiii erau călcați în picioare. Micuții țipau ca din gură de șarpe. Nu se putea lupta cu ei. Singura scăpare era bursucul bionic. Îl programă  și pe dată sălbăticiunile fură puse la punct de fluxul energetic. Băieții pentru prima dată veniră spre el . Îi luă în brațe și pentru prima dată simți ce înseamnă să fii tată. Un copil avea copii!
După această noapte cu de toate ,Alin Antonică începu să înțeleagă că între vis și realitate granița e fragilă. Citise  ceva despre asta la Eminescu, care sugera poetic foarte frumos „Că vis al morții eterne  e viața lumii întregi”.
Aburii viselor de noapte se împrăștiau grăbiți. Nărujelu reveni la preocupările zilnice. Mai era puțin până l   a alegerile locale. Pentru funcția de primar candidau Cosmin, Evdochia și Alin. Erau candidați independenți. Partidele mari încă nu aveau filiale. Actualul primar nu avea emoții. Șansele celor doi contracandidați erau minime. Un copil și o călugăriță nu puteau fi luate în serios.
Cosmin umbla duminica prin sat și îi omenea pe băieți mai cu o țuică, mai cu o bere. Nu avea cum să piardă primăria.
Alin era preferatul doamnelor, pe care le salute  reverențios.
Evdochia oferea și ea niște gratuități celor pofticioși , dar săraci.
Bursucii, obosiți după o noapte agitată își ronțăiau grăunțele de toate zilele.

      VASILE LEFTER ,MEMBRU UZPR