Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (56)
- Noua iubită a lui Cosmin apăru într-un costum național de prin zona Runcului în culori tari , predominând roșul. Salută discret pe cei doi oaspeți și dispăru într-un fel de chiler.
- – Cosmi, suntem rupți de foame. Ai ceva de mâncare?
- – Mare lucru nu am. O tărie, niște brânză ș niște carne la garniță s-o găsi. Contracost, se înțelege!
- – Frate Cosmin, mai să nu te recunosc. Ai barbă de călugăr și frizură de derbedeu. Cu ce te ocupi în munte? Să nu-mi spui că stai toată ziua cu noua ta iubită.
- – Nu Alin! Lucrez la mina de neferoase de pe creastă. Sunt șef de echipă și am un salariu frumușel.
- – Te cred, dar tot mai bine e la primărie. Ancheta a dovedit că ești nevinovat.
- – Nici nu era nevoie de anchetă. Sunt un biet om de la țară cu frică de Dumnezeu și la noi în sat cine fura era alungat cu pietre. Voi cei din Nărujelu, mai puțin tu și Axinia ați crezut că am furat la urne. Era gata să fiu aruncat și în pușcărie.
- Domnul subprefect puse capăt acestui remember venind cu o propunere lumească:
- Domnilor, haideți să bem un păhăruț și să gustăm din bunătățile aduse de frumoasa gazdă și vom mai vedea. Ridic paharul pentru fostul și actualul primar din Nărujelu.
- O vreme nu s-a auzit decât clinchete de pahare ciocnite. Primul care se aghesmui fu subprefectul, neobișnuit cu gutuiata din Valea Verde. Obosit, adormi pe dată, fiind întins pe un pat de scânduri. Alin fu condus de Riana în odaia cu piei de oaie. Nici Alin nu mai avea dicție prea bună. Când era cu el nevăstuica îl ținea din scurt. Știa că nu ține la băutură. Telefonul suna în zadar. Adormise buștean, obosit de drum, de gutuiată și de importanța misiunii pentru care urcase la Cosmin.
- Rămas fără parteneri de dialog, Cosmin ieși în gura chepengului, unde cei doi pui de lup dresați de curând așteptau să fie hrăniți. Cosmin le atinse ușor boturile catifelate, le întinse bucata de carne pregătită și se întoarse în separeul din piatră pentru a sta de vorbă cu femeia care îl urmase în munte fără a pune întrebări.
- – Cosmine, tu vrei să mă părăsești pentru primărie?
- – Cum poți crede asta? Vreau să fiu cineva, dar eu nu mai vreau altă femeie. Ai fost lângă mine la greu și vom fi mereu împreună până la capăt. O să fiu mândru când toată Valea Nărujelului va spune:
- – Ce nevastă frumoasă are primarul nostru.
- După miezul nopții adormi și Cosmin. Un vis ciudat îi tulbură somnul. Era student la Timișoara la Facultatea de Administrație Publică. În grupă cu el era Evdochia care avea numai examene luate cu 10. El picase la trei examene și oamenii din sat râdeau pe la colțuri de primarul restanțier. Nu mai putu să adoarmă. Un gând dușman îi încolți în minte. Va merge la facultate la fără frecvență. Și liceul îl făcuse la fel. Un primar trebuie să fie un model pentru cetățenii pe care îi păstorește.
- Era dimineață. Cafeaua și micul dejun erau deja pregătite. Oaspeții din Vale simțiră mirosul de cafea și se înființară direct la masa cu trei picioare. Mai aveau de pus țara la cale.
- Vasile LEFTER, membru al UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania