Pentru a face concursul mai atractiv, Cosmin îl sună pe edilul din zonă și-i propuse ca la concursul de a doua zi să participe și copii de 10-12 ani din zonă, câte trei de fiecare echipă. Cosmin voia de asemenea să înceapă o afacere cu bursuci. Prețul de pornire era de 59 de euro. Axinia și Alin nu vor avea nimic împotrivă să facă bani pentru studii.
Ideea de participare la Bursuciadă a fost primită cu entuziasm. Încă de la primele ore , părinții au venit la Stânca Roșie să-și înscrie copiii. Amatori erau mulți. Cosmin inventă mai multe criterii de selecție. În final fură selectați 10 copii. Fură repartizați în cele două echipe prin tragere la sorți, indiferent de sex. Echipa Axiniei va fi echipa roșie, iar echipa lui Alin va fi echipa albastră. Arbitru va fi Cosmin.
Concurenții de drept și de fapt aflară totul despre concurs în timp util. Axinia și Alin aflaseră despre planul primarului de a vinde bursuci și nu erau încântați. Cosmin le explică de ce e nevoie de asemenea tranzacții. Primăria nu putea hrăni la nesfârșit ferma de bursuci. Trebuie tratați ca celelalte animale din fermă.
Chiar dacă le era greu, Alin și Axinia înțeleseră judecata lui Cosmin. Venirea primarului la Stânca Roșie a avut de la început în prim-plan vânzarea bursucilor. Dacă afacerea va merge, va reveni. Localnicii vor fi încântați de rentabilitatea tranzacției.
Ora concursului mult așteptat sosi. Concurenții purtau tricouri roșii sau albastre. Arbitrul principal avea tricou portocaliu. Ceilalți arbitri de orientare erau echipați în galben. Bursucii aveau numere de ordine, de la 1 la 88. Zece bursuci au fost sacrificați pentru probleme intervenite pe timpul transportului.
Prin implicarea copiilor din zonă în marea Bursuciadă, întrecerea deveni și mai atractivă.
Cosmin se simțea foarte important. Axinia îl avertiză să nu favorizeze vreo echipă. Bursucii vor fi ținuți într-o zonă neutră. La un semnal de sirenă, va fi ridicată bariera de la marele țarc și echipele vor putea începe capturarea bursucilor.
Dezorientați, bursucii nu știau încotro s-o ia. Deodată, se petrecu ceva surprinzător. Mai multe animale se repeziră spre țarcul albastru. Alin ascundea ceva în mâna dreaptă. Axinia ceru arbitrului lămuriri. Acesta ridică din umeri, semn că nu știe.
În țarcul albastru se adunaseră deja zece bursuci grăsuți. În țarcul roșu erau doar doi. Ușile batante nu permiteau ieșirea .Toți privitorii erau nedumeriți față de ceea ce se petrecea în zona albastră. Bursucii prinși în captivitate erau agitați și făceau un zgomot infernal. Se mușcau și chițcăiau. Arbitru principal se uită pe cameră. Observă un știulete de porumb pe jumătate gol. Acum pricepu de ce Axinia reclamase. Nimeni nu știa cum a ajuns obiectul incriminat la echipa albastră. Alin oricum nu și-ar fi trișat soția. Posibil ca vreun localnic să fi aruncat nada….
Concursul continuă prin metoda bursuc la bursuc. În țarcul mare mai erau cinci bursuci care nu se lăsau prinși. Cosmin hotărî ca goana după bursuci să fie întreruptă o oră, în care competitorii să caute noi mijloace de ademenire a bursucilor către unul din țarcuri.