•                  Păpușarul din vârful prăjinii a înțeles că în zonă sunt puternice forțe potrivnice. La vederea cuștilor goale avu o primă reacție isterică. Se abținu să nu urle și grăbi pasul spre vale, de teamă să nu-i fie întinsă vreo capcană șmecherească. Se înnoptase de-a binelea.
•         Venirea lui Cosmin în vale și a fetelor îi bucură pe Antonică și pe Sultana. Își puteau pune mai repede planul măririi grupului în aplicare. Fură înștiințați că recuperarea fetelor din Groapa Morții va începe chiar la miezul nopții. Cu toate că erau obosiți, fetele scăpate de marea pedeapsă împreună cu tânărul Cosmin vor fi transportați în vale până la cimitirul cu drogate și prostituate, încercându-se o acțiune de salvare, dar și o încercare de sporire a forțelor care să-i înfrunte pe păpușari. De acest plan știa doar Cosmin. Cei mici nu fură anunțați de teamă să nu facă vreo năzdrăvănie.
•       Noaptea își intrase bine în drepturi. Cortul de campanie în care dormeau Cosmin și fetele avea ferestrele deschise. Era o noapte foarte caldă. Alexia adormise cuibărită în brațele vânjoase ale tânărului venit la păpușari pentru a-și întreține familia.
•        Nopțile în apropierea muntelui sunt pline de fantasme. Mino nu putea să adoarmă . Avu impresia că un bursuc din cei păcăliți s-a strecurat în cort și o gâdilă pe la picioare.
• -Cosmi, dormi? E un bursuc în cort.
• – Nu  e niciun bursuc. Poate doar în capul tău.
•         Muntele gemea, obosit după o zi de vară. Cortul pe catalige părea că merge de-a lungul apei. Concertul broaștelor din mlaștina vecină completa orchestrația nocturnă.
•         Un susur ca de izvor se insinua în noaptea fără lună. Era semnalul că vehiculul pentru călătoria nocturnă a sosit. Cosmin se ridică primul. Trezi cu grijă fetele, buimace și speriate. Nu știau ce se întâmplă. Cosmin le spuse încet doar câteva cuvinte:
• Mergem la Groapa Morții de la calea ferată din Calița.
•        Ieșiră toți din cort, dar nu văzură decât o căruță cu un coviltir galben, ca cele ale șătrarilor de altădată. O voce metalică le ordonă:
• -Urcați mai repejor. Suntem urmăriți de bursucii Păpușarului. Dacă se urcă în vehicul, nu mai putem pleca de pe loc. Ne distrug instalația hidro. După ce ieșim din perimetru, nu mai e niciun pericol.
•        Îndemnul fu ascultat și insolita căruță de șatră porni scârțâind din toate încheieturile.
•       În ciuda aspectului neprietenos , se mergea destul de  confortabl în „Căruța cu Paiațe” cum spunea un dramaturg odinioară.
• Micul grup al lui Cosmin nu părea prea vesel. Nu știau prea multe despre misiune. Totul era asemenea unui zbor cu o cabină acoperită, un zbor în oceanul de întuneric. Adevărat că primeau bani pentru asta, dar erau bani chinuiți, câștigați cu sabia lui Damocles deasupra capului.
• Drumul prin pustie pîrea fantastic! Pe cerul presărat cu stele erau mai multe regine ale nopții. Căruța noastră era fermecată. Nu ne-am dat eama dacă zbura sau aluneca printre pietre care formează grohotișul muntelui.
•  La poalele masivului verde,ne aștepta un fel de navă de forma unei opinci. Părea neîncăpătoare pentru trei persoane. Eroare! Opinca se mărea în funcție de numărul de persoane. Megea repede părând dusă de vânt. Pe nesimțite, am ajuns la Groapa Morții , vecină cu linia ferată la care nu ajunseseră bursucii Păpușarului. Era încă foarte dimineață. Vehiculul care ne aduse până aici plecă imediat. Va reveni când vom fi gata cu recrutarea misterioaselor sabine.

     Va urma!

      VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR.