-Alin, se vede Stânca Roșie de la intrarea în grotă. Aproape am ajuns. Începuse să-mi placă voiajul cu vehiculul zburător.
– Cred și eu! În compania unui bărbat ca mine, ce femeie n-ar dori să voiajeze?
– Laudă-mă gură, că diseară-ți dau friptură!
Gata cu sporovăiala. Se deschid flapsurile. Începe aterizarea.
Pista de aterizare marcată după Codul Cosmodromului se vedea foarte clar. Soții Antonică –Junior zăriră doi cosmonauți în miniatură purtând pe cap celebrele căști –computer.
Axinia și Alin nu vedeau bine ce se întâmplă. Erau sus și unghiul de impact era derutant. Secundele până la aterizare treceau greu. Nava zburătoare se opri cam la 30 de centimetri de platforma de granit. Trapa pliantă mai avu nevoie de un minut până să se dea undă verde la coborâre. Șoc! Cei doi cosmonauți erau gemenii Leon și Dora, echipați cu salopete albastre cu inscripții folosite de bunici când au fost teleportați în Găurile Negre. Scria în esperanto. În traducere, însemna „ Și în Cosmos suntem acasă”. Menajera îi urcase pe cei mici pe niște picioroange ,după modelul păpușarilor. Aveau mâna dreaptă la cască și păreau două statui. Axinia se repezi să-i îmbrățișeze. Ca la o comandă, cei doi îi făcură semn să nu se apropie. Vorbeau amândoi odată asemenea unor roboței.
Alin se prăpădea de râs spre enervarea Axiniei, care nu mai rezista ispitei de a-i strânge la piept.
Cum se apropia de ei, roboțeii repetau agasant: „ Parola și indicativul secret . Declinați-vă identitatea . Cine sunteți, de unde veniți și ce doriți?” Alin deveni deodată serios. Scoase centura cu toate indicativele și o răsuci amenințător în aer. Axinia se repezi să-l oprească:
-Alin, calmează-te! Gemenii săriră de pe catalige și se repeziră asupra tatălui strigând cât îi ținea gura:
-Vrei bătaie, bătrânogule? Te aranjăm noi după Codul Samurailor! Alin intră în jocul gemenilor și strigă după ajutor. Se prefăcu doborât la pământ. Cei mici îl sărutau de zor. Se ridicară brusc și o puse și pe Axinia la podea, amenințând-o :
-Și tu vrei bătaie? Te aranjează îndată nepoții marilor cosmonauți din Găurile Negre.
Axinia pentru a le face pe plac ceru iertare. Năzbâtioșii radiau de fericire că și-au jucat bine rolurile. Menajera școlită la Paris le aminti că vin de pe drum și trebuie să mănânce și să se odihnească. După aceea vor afla tot ce vor să știe despre minunatele lor odrasle.
Intrarea în sala de protocol folosită de elite se făcu triumfal, cu muzică orientală adecvată momentului.
Pe la mijlocul mesei , se întâmplă ceva șocant. Menajera era complice. Invitase la masă și grupul de păpușari , pe care cei mici îi cunoșteau deja. Se jucaseră împreună și de la ei învățaseră să stea pe picioroange. Axinia nu era prea încântată de compania care se infiltrase într-o reuniune de familie. Păpușarul-Șef găsi un pretext și părăsi incinta mai repede decât își planificase. După plecarea oaspeților nepoftiți, buna dispoziție reveni abia spre seară.
Surpriza cea mare va fi însă a doua zi. Cosmin, mereu omul surprizelor, plăti un vehicul zburător, îmbarcă în el bursucii și poposi la Stânca Roșie, făcând o bucurie imensă tuturor.