Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Parcul Gherăiești din Bacău, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Parcul Gherăiești din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, când a luat ființă acest parc?
• – Deși în oraș exista, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Parcul Trandafirilor, creșterea populației urbei a impus înființarea unui alt spațiu verde. Astfel, primarul Mihai Văgăunescu a amenajat, în 1930, pe o suprafață de 24 ha, o nouă grădină la Gherăiești, cătun cu câteva sute de locuitori din apropierea Bistriței, ce aparținea de Bacău. Așadar, numele îi vine de la această așezare, dar, din cauza vecinătății cu râul, se mai numește și Parcul Bistrița.
• – Unde se află grădina?
• – Parcul este situat în nordul orașului, pe Calea Moldovei, la ieșirea din Bacău spre Piatra Neamț, la o distanță de aproximativ șapte kilometri de centru.
• – Cum arăta, inițial, acest perimetru?
• – Grădina era împrejmuită cu un gard din lemn, iar intrarea se făcea printr-o superbă poartă de stejar. Parcul era împânzit de alei, bănci, chioșcuri, cabine de plajă și terenuri sportive bine întreținute. Aici, exista o bogată vegetație, constând din stejari, fagi, plopi, feluriți arbuști, numeroase tufișuri și flori, dar arborii se întindeau de la ieșirea din oraș până la podul Lespezi. Spațiul verde era populat de o diversitate faunistică – vulpi, arici, veverițe, lilieci și nenumărate păsări. Pe această suprafață, au fost amenajate un ștrand, ulterior și un camping, precum și pavilioane din lemn care comercializau produse alimentare și băuturi răcoritoare.
• – Ce activități se desfășurau în parc?
• – În afara plimbărilor de seară sau de la sfârșit de săptămână, aici aveau loc concursuri sportive anuale de șah, cros și ciclism, iar, în restaurantul din incintă, consumatorii zăboveau până noaptea târziu. În sălile aceluiași local, se țineau adunările electorale ale diverselor formațiuni politice – mai ales cele ale Partidului Național Țărănesc și Partidului Național Liberal.
• – Dimensiunile inițiale ale grădinii s-au conservat?
• – În perimetrul originar al al parcului, au fost construite, de-a lungul timpului, diverse locuințe, astfel încât spațiul verde aproape că s-a înjumătățit.
• – Ce se mai păstrează din ambientul inițial?
• – Au rămas o parte dintre arbori și alei, dar vechile pavilioane au fost demolate. Au fost, în schimb, construite două chioșcuri noi și au fost amenajate alte alei cu bănci, precum și spații de recreere pentru copii și adulți. În viitorul apropiat, parcul urmează a fi supus unui amplu proces de reabilitare și modernizare.
• Florin Bălănescu