Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Parcul Ghika din Comănești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Parcul Ghika din Comănești, județul Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, la Bacău.
• – Domnule Eugen Șendrea, cine și când a înființat acest parc?
• – Grădina de la Comănești, amplasată în fața palatului familiei Ghika, a fost întemeiată, în 1895, de către juristul, politicianul și exploratorul Dimitrie N. Ghika [-Comănești], care a încredințat lucrările unui arhitect peisagist elvețian. Tot el a construit, între 1890 și 1895, în stilurile neoclasic, baroc târziu şi eclectic, palatul familiei, angajând o echipă de meșteri italieni condusă de arhitectul francez [Paul Louis Albert] Galleron.
• – Cum arăta grădina inițial?
• – Parcul a avut o suprafață de 57,3 ha și era unul dintre cele mai frumoase din țară. Conținea mai mulți stejari bătrâni, arbori și arbuști aduși din străinătate, două orangerii și o florărie cu plante exotice rare, alei pietruite, mărginite de straturi de trandafiri și de bănci din piatră, havuzuri cu fântâni arteziene, două cascade, insule cu pavilioane și chioșcuri, un lac și două canale pentru plimbări cu barca. Domeniul era înconjurat de un zid din piatră înalt de aproape un metru, cu o poartă monumentală din fier forjat, străjuită de tufe mari de liliac și de căsuța portarului.
• – Ce soartă ulterioară a avut proprietatea?
• – În timpul celor două războaie mondiale, parcul a fost distrus parțial, fiind tăiați mai mulți copaci pentru lemne de foc și devastate aleile cu ronduri de flori. Același destin a avut, ca și palatul, în 1946, când domeniul a fost confiscat de către regimul comunist. Au fost furate mobilierul, tablourile și cărțile de valoare, iar colecția de animale împăiate, vânate de prințul Ghika în expediția din Africa, a fost devalizată. După ce a găzduit un orfelinat, palatul a fost, între 1950 și 1953, sediul unei școli medii profesionale și, apoi, al unei școli generale, după care a adăpostit Casa Pionierilor din oraș și, din 1983, Muzeul de Etnografie și Artă Dimitrie N. Ghika-Comănești. În 1979, ansamblul a intrat într-un amplu program de reabilitare și amenajare, iar, din 2004, palatul și parcul sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice.
• – Domeniul a fost revendicat?
• – În 2005, palatul și parcul au fost solicitate și, în 2012, recuperate de către Paltin Sturdza, un urmaș al prințului Ghika, după care le-a vândut, în 2019, primăriei locale cu 500.000 de euro.
• – Ce a mai rămas, astăzi, din vechiul parc?
• – Acum, suprafața grădinii este de 7,4 ha, fiind organizată pe trei niveluri, unde se mai păstrează un rond cu trandafiri și, în mijloc, un mic bazin de apă cu fântână arteziană în interior. În incinta parcului, se mai află un foișor pentru fanfara militară și un teren de tenis, iar, în dreptul intrării principale a palatului, bustul prințului Ghika. În prezent, întreg domeniul se află într-un prelungit proces de restaurare, consolidare și modernizare.
• Florin Bălănescu