Închinat la libertatea
Etichetelor din raft
Mă împiedic de uitarea
Umbrelor ce sunt în fapt 

Amintirea e o ploaie
Ce prezentul îmi uscă
Ieri eram o vistierie
Astăzi, martor, o acuză 

Amorțit printre clepsidre
Soarta-mi râde a pustiu
Vămuit de gânduri negre
Mă întreb dacă sunt viu 

Din căință mi-e zâmbirea
Iar puterea m-a mințit
Am crezut în fericirea
Drumului spre infinit 

Caut forma de intrare
Spre acel necunoscut
Recunosc lumina-mi moare
Din apusul meu trezit 

Lunecând pe-o filă albă
Ca un gând prea obosit
Cartea mucedă de slavă
Pentru toți e un sfârșit 

Renegat prin existență
Aștept clipa de-a-ntregi
Astă lume cu speranță
Într-un regat de vitregii 

Gerul vieții mă destramă
Înhumând eul „a fi”
Readorm la sân de plasmă
Cine poate m-or trezi