De ieri, nu mai am dimineți
Dimineața nu se trezește
A pierdut balul din nopți
Împreună cu sufletul plutește

De azi, nu mai am punct
Mijlocul moare-n arsură
Timpul s-a săturat de crescut
Alipind jumătăți de măsură

Rapid, trebuie să îmbrac
Culorile calzi ale nopții
Să trag visele pe-un crac
Precum anonimul dans al sorții
…
Mă închin unui punct
Din larga teorie a tăcerii
Viața se scurge prin identicul punct
Ca o bucurie enormă a durerii

Lumea -mi răstoarnă defectul
Ce naște morți paralele
Alergând, se așteaptă efectul
Pe umeri cu stele cresc mărgele

Din întuneric, colorez
Perna cu suflete virgine
Ei vor moartea s-o prestez
Dar nimeni nu-i cu mine
…
E acră limba vecină
Mereu o aud repetând
Ea bate pereții în surdină
La fel, ca un cântec flămând.