Convins că multe tradiţii și obiceiuri îşi pierd treptat vigoarea de altădată şi se retrag pe rafturile bibliotecilor şi ale arhivelor, tânărul etnolog bistrițean, Menuț Maximinian se apleacă cu acribie asupra acestui fenomen  sufocat de ,,procesele alerte ale mondializării culturale’’, derulând  un proiect generos care aduce în prim plan istoria spiritualității meleagurilor noastre, intitulat ,, Poveștile Bistriței ”.Din acest proiect face parte și volumul ,,Povești de Paști”,  apărut de curând la Editura Charmides din Bistrița. Cartea este o antologie gândită și elaborată de către scriitorul și directorul cotidianului ,,Răsunetul ”, în care ,,Sărbătoarea sărbătorilor ”este privită prin prisma oamenilor de cultură din zona Bistriței și Năsăudului , dar și din alte părți ale țării. Este o carte-album, un amestec profund de trăire religioasă, familială și tradițională, prin care suntem invitați să facem o călătorie magică în lumea satului românesc din acest ținut, rememorând obiceiuri și datini străvechi legate de sărbătoarea Paștelui. Ținuta grafică de excepție și frumusețea imaginilor color realizate de Cornel Ciocan dau cărții un aspect deosebit de atrăgător.

Pe prima pagină se află poezia lui George Coșbuc ,,La Paști ”, cea mai frumoasă poezie din lirica românească despre Învierea Mântuitorului, care cuprinde esența acestei sărbători : biruința vieții asupra morții. De Paști ,,întreaga lume este plină/ De-același gând din cer adus :/ În fapta noastră ne e soartea/ Și viața este tot nu moartea !…Și cât e de frumos în sat !/Creștinii vin tăcuți la vale/Și doi cu doi de se-ntâlnesc în cale/Își zic : Hristos a înviat !/Și râde-atâta sărbătoare//Din chipul lor cel ars de soare ”.

Volumul aduce laolaltă invitați din Bistrița, dar și din țară, care recuperează complexitatea memoriei personale și colective cu istoriile ei sociale,  precizează  editorul cărții, Gavril Țărmure. Sunt prezente aici  personalități  ale vieții  culturale și spirituale, precum Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, acad. Ioan –Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie și Folclor ,, C. Brăiloiu ” al Academiei Române, I.P.S Andrei Adreicuț, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, PS Macarie Drăgoi, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, Constantina Raveca Buleu, cercetător în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară ,, Sextil Pușcariu ” al Academiei Române, alături de care se află scriitorii bistrițeni : Melania Cuc , Elena M. Câmpan, Menuț Maximinian, Olimpiu Nușfelean, Victor și Veronica Știr, Ion Radu Zăgreanu, Mircea Gelu Buta, Mircea Daroși, dar și invitații speciali,  Constantin Cubleșan, Ilie Rad, Gelu Dorian, Ioan Boldea, Ștefan Borbely, Leo Butnaru, Simona- Grazia Dima, Nicoleta Milea, Ion Mureșan.

 Cei prezenți în antologie, între care se află și numeroși preoți și profesori sau reprezentanți ai administrației județene, descriu Paștele nu doar ca un eveniment calendaristic, ci ca o stare de spirit, ca o rememorare a celor trăite în anii copilăriei. În relatările lor despre această sărbătoare, accentul cade adesea pe pregătirile spirituale și casnice, pe momentele solemne și înălțătoare  din noaptea Învierii și apoi cele din zilele următoare. Obiceiul spălatului pe față cu apă în care s-a pus un ou roșu și o monedă de argint, pentru a fi sănătoși și luminoși tot anul, este o amintire frecventă în eseurile multora dintre colaboratori.

 Fiecare povestește despre momentele sale de neuitat din perioada Paștelui, de pe vremea când erau copii lipsiți de orice griji ale vieții. Alexandru Câțcăuan își amintește cu drag de,, ritualul pregătirilor pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Ele începeau odată cu prima zi a Postului Paștelui, când tot satul, toate familiile se pregăteau pentru acest eveniment. Mai întâi se pregătea vesela și tot instrumentarul de bucătătărie care era spălat cu cenușă pentru degresarea lor. Apoi se stabilea meniul pentru cele opt săptămâni de post ”. Despre asemenea pregătiri  vorbește și Melania Cuc : ,,Mai am încă amintirea, mirosul iute de var proaspăt, cu care se spoiseră pereții, dar și trunchiurile pomilor fructiferi din livadă ”.

           Paștele se leagă și de înnoirea straielor de sărbătoare, îmi amintesc și eu, autorul acestor rânduri că părvencele și neposencele s-au dovedit întotdeauna adevărate maestre în confecționarea costumelor și a obiectelor de artizanat care le împodobeau casele ”. ,,Pentru noi, copiii, sărbătoarea Paștelui era un eveniment pe care îl așteptam cu emoție și bucurie,  pentru că în acea zi mergeam după ouă roșii din casă în casă, vestind Învierea Domnului, , spune Leon- Iosif Grapini. ,,Ouăle se vopseau, cu coji de ceapă galbenă și roșie  ; erau puse în ciorapi cu foi de pătrunjel, trifoi, laba gâștii, apoi erau depozitate în cămară la loc rece. Nu ni se permitea să mâncăm până în ziua de Paști, tradiția socotind că era un păcat, spune Ana Herța din Zagra. ,,Îmi amintesc o primă dimineață de Paști, ,,trezit ” devreme pentru a merge la biserică după anafură, cu o cană de porțelan  albă pe care era pictat un înger ”, scrie  în eseul său Olimpiu Nușfelean.

            În amintirile celor prezenți în această antologie, sărbătoarea rămâne legată de ,,pasca din aluat pufos de cozonac, brânză grasă de vaci, ouă stafide, smântână, rom și are formă rotund, deoarece se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde ”, spune Ioan Seni. Despre noaptea Învierii, profesorul universitar din Tg. Mureș, Iulian Boldea scrie că este cea mai emoționantă amintire din copilărie. Punctul culminant al acestei Nopți esențiale, este dialogul în care se întrevede confruntarea dintre văzut și nevăzut, dintre sacru și profan : – ,,Deschideți, boieri, porțile să intre Împăratul Măririi ;- Dar cine este acela Împăratul Măririi ? – Domnul cel mare și puternic, Domnul cel tare în războaie, acela este Împăratul Măririi ”. Exemplele ar putea continua. Aceste amintiri transformă sărbătoarea dintr-un simplu eveniment istoric sau religios într-un patrimoniu afectiv, definitoriu pentru identitatea culturală românească

          Prin această carte, Menuț Maximinian se dovedește un etnolog și coordonator de proiecte experimentat, un cercetător angajat în misiunea de a reînvia tradițiile noastre aflate pe muchia unei permanente schimbări.

Mircea Daroși