Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Patrimoniul arhitectural al Botoşanilor, al tuturor şi al nimănui !

     Gheorghe MEDIAN

     

     


     Patrimoniul arhitectural al Botoşanilor, al tuturor şi al nimănui !

     

    Unul dintre primele elemente care atrag atenţia celor care parcurg străzile Botoşanilor, îl constituie numărul mare de locuinţe civile, care se remarcă prin eleganţa stilurilor arhitectonice în care au fost construite şi prin aerul de nobleţe pe care îl degajă. Majoritatea lor, datează din perioada cuprinsă  între ultimele trei decenii ale secolului al XIX –lea şi primele două decenii ale secolului următor, cele mai multe dintre acestea, fiind proprietăţile unora dintre personalităţile de frunte ale Botoşanilor acelui timp – mari proprietari funciari, arendaşi, industriaşi, comercianţi, bancheri, lideri ai organizaţiilor judeţene ale celor mai importante partide politice, medici, avocaţi, etc.

     Dată fiind notorietatea şi starea materială a proprietarilor lor, toate aceste clădiri, au fost făcute din materiale de construcţie de cea mai bună calitate,  multe dintre ele aduse de peste hotare, în special din Austro –Ungaria, de acolo de unde veneau şi un mare număr dintre constructorii care le-au edificat. În privinţa aspectului, deţinătorii acestora,  au dorit ca ele să fie cât mai frumoase, luând ca modele imobile asemănătoare din străinătate, fapt care explică de ce, în ciuda aspectului lor, pe niciuna nu este consemnat numele arhitectului.

    Demn de remarcat este faptul că, spre deosebire de casele târgoveţilor înstăriţi din diverse oraşe ale ţării, aceste case nu au fost amplasate în centrul oraşului, cu faţada la stradă şi cu anul în care au fost construite, înscris pe frontoane.  Cele mai multe au fost ridicate în mijlocul unor grădini, aflate pe străzi mai mult sau mai puţin depărtate de centrul oraşului, cu latura pe care se afla intrarea  departe de stradă, pentru a păstra în jurul lor un aer de intimitate şi discreţie, ele fiind făcute nu pentru a epata, ci pentru a crea un mediu confortabil proprietarilor lor. Nu este de mirare, prin urmare, că între primele cărţi poştale ilustrate cu imagini din Botoşani, editate în jurul anului 1900, în ciuda frumuseţii şi a numărului lor, nu apare nici o locuinţă privată.

    Dincolo de aspectul deosebit de plăcut şi de monumentalitatea  lor, o mare parte a acestor case au şi  o deosebită valoare memorialistică, dată de numele celor cărora le-au aparţinut, de evenimente pe care le-au găzduit,  sau de instituţiile care şi-au desfăşurat activitatea în interiorul lor, pentru a ne referi doar la câteva detalii de care trebuie ţinut cont când se discută despre ele.

    Datorită vechimii, valorii arhitectonice şi importanţei memorialistice, o parte a acestor case, au fost incluse în patrimoniul cultural naţional şi declarate monumente de arhitectură. În Botoşani, au această calitate, se află pe lista monumentelor istorice  şi se bucură de protecţia legii, 79 de locuinţe civile situate în zona centrală a oraşului şi pe străzile adiacente acesteia, cărora li se adaugă un  număr de 73 de locuinţe aflate în centrul istoric al oraşului, perimetru care, prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, a fost înscris în categoria Valori de Patrimoniu Cultural de interes naţional. Centrul istoric al Botoşanilor se numără, aşadar, printre cele 20 de centre istorice orăşeneşti din ţară, declarate zone protejate de interes naţional şi este singurul din Moldova având acest statut.

    Prin numărul şi elementele care le caracterizează, casele vechi ale Botoşanilor constituie un adevărat tezaur pe care,  cei care conduc destinele oraşului, sunt  datori să-l ocrotească şi să-l pună în valoare, acestea putând determina înscrierea localităţii între destinaţiile turistice ale Moldovei, şi din alte considerente decât vizitarea locurilor natale ale lui Mihai Eminescu sau Nicolae Iorga.

    Ceea ce s-a făcut până acum, pentru punerea în valoare a patrimoniului arhitectural a Botoşanilor este prea puţin, edilii oraşului mulţumindu-se doar cu amplasarea pe clădirile ocrotite de lege, a unor tăbliţe cu inscripţia „Monument Hystorique”, iar în faţa unora dintre acestea, a unor placarde pe care sunt consemnate câteva date privind edificiile în cauză.

      Avem de a face, fără îndoială, cu o evidentă  improvizaţie, marcarea imobilelor intrate în categoria monumentelor de arhitectură, trebuind să fie continuată cu amplasarea pe faţadele acestora, a unor plăci de marmură, cu scurte texte, care să motiveze calitate de monument istoric a clădirilor, aşa cum se procedează peste tot în lume.  Au trecut mai mult de două decenii de la inscripţionarea imobilelor cu însemnele care le certifică valoarea şi este de neînţeles de ce, de atunci încoace, nu s-a mai întreprins nimic, pentru a duce lucrul până la capăt.

    Frumoasele şi deosebit de valoroasele monumente de arhitectură ale Botoşanilor, pot şi trebuie făcute cunoscute localnicilor, şi desigur turiştilor care ajung aici, pentru că acestea sunt legate de istoria şi cultura oraşului, fac referire la evenimente şi personalităţi şi dau prestanţă şi prestigiu localităţii. Scurtele detalii despre acestea, inscripţionate pe plăcile de marmură amplasate pe faţadele lor, ar oferi privitorilor posibilitatea de a le aprecia importanţa şi desigur, ar incita la cunoaşterea mai profundă a ceea ce individualizează Botoşanii de alte oraşe ale ţării.  Ar fi, o dovadă concludentă, că oraşul are potenţial turistic şi ar îndemna la acţiuni concrete, pentru ca Botoşanii să intre în circuitul turistic, beneficiind de avantajele pe care turismul le aduce.

     Privită şi din alt punct de vedere, marcarea  monumentelor de arhitectură cu însemnele şi datele care le dau această calitate, le poate feri de acte de distrugere sau vandalizare şi în acelaşi timp, de consecinţele nefaste pe care administraţia sau proprietarii lor le pot lua, în ceea ce le priveşte.

    O relatare din urmă cu două luni din presa locală, ne-a relevat cât de necesară este cunoaşterea importanţei patrimoniului arhitectural al oraşului şi cât de uşor poţi fi părtaş la decizii cu efecte imprevizibile. În mod concret, relatarea se referea la dezbaterea în cadrul Consiliului Local a propunerii Primăriei, de a achiziţiona localul unei foste grădiniţe, local aflat pe lista monumentelor istorice. Propunerea a fost respinsă, din varii motive, dar dintre argumentele care ne-au atras atenţia, cel mai nefericit ni s-a părut cel care opina că trebuie să fie lăsate deoparte clădirile vechi (inclusiv cea în discuţie ), care nu mai corespund necesităţilor actuale şi nu mai sunt funcţionale, prin urmare, soarta lor ne mai trebuind să mai intereseze pe nimeni. Dincolo de faptul că nu te poţi exprima astfel faţă de o clădire cu un asemenea statut, consilierul care a avut această opinie, a comis, fără să ştie, un act ireverenţios la adresa partidului pe care îl reprezintă, pentru că imobilul cu pricina, pe lângă faptul că se află într-o bună stare de conservare, a aparţinându-i unuia dintre fruntaşii partidului, prefect al judeţului între anii 1907 -1911 şi senator de Botoşani din anul 1914. Existenţa, pe imobilul la care ne-am referit a unei inscripţii explicative, ar fi dus la evitarea unei astfel de situaţii.

    Prin urmare, credem că este de datoria celor care au tangenţă cu patrimoniul arhitectural al Botoşanilor să ia serios în discuţie problema amplasării, pe clădirile marcate cu inscripţia „Monument Hystorique” a plăcilor memoriale explicative, conformându-se unui model aplicat în întreaga lume, care, de neînţeles, la noi nu s-a considerat că este necesar încă, să fie pus în practică. Nu ne îndoim de faptul că punerea în practică a acestui deziderat, va găsi ecoul cuvenit la specialiştii instituţiilor de cultură din oraş, cărora Consiliul Local, aşa cum a făcut-o şi cu alte ocazii, le va solicita colaborarea.

    Botoşanii trebuie să pună în valoare excepţionala moştenire arhitecturală pe care ne-au lăsat-o nouă, celor de acum, generaţiile trecute, aceasta fiind  mai mult decât o obligaţie morală, cu atât mai mult cu cât, ceea ce lăsăm noi urmaşilor este atât de efemer.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5