Somnul locuitorilor din cele două sate fu tulburat de vise -coșmar. Pernele colcăiau de șoareci care dansau după o muzică doar de ei auzită. Părinții și copiii se foiau sub cergile de lână. După o noapte tulbure, urmă o dimineață cu tropăit de patrule rămase de pază până la venirea noului batalion de asalt.
După un mic dejun sărac , satul se goli. Acasă rămaseră doar femeile cu nou născuți și preșcolarii. Mai erau câțiva bătrâni bolnavi.
Noile patrule puseseră restricții de circulație pe drumul mare. Se mergea doar cu spatele. Nimeni nu trebuia să vadă ce este înăuntru. Patrulele aveau carabinele pregătite. Se vede că urma ceva ultrasecret. Țapinarii Pompiliu și Ștefan nu mai fuseseră în munte de zece zile și banii și lemnele se terminaseră. Telefonul de serviciu al lui Cioclez sună lung. Pe fir era Alexandroaie, șeful punctului de lucru Motnău.
-Să trăiți, Șefu!
-Nu mai e nevoie. V-am dat afară! Nu puteam ține postul blocat. Am o recomandare pentru voi. La canal se caută muncitori pentru săpat gropi. Cei doi foști țapinari rămaseră fără grai. Plecară mai departe blestemând și înjurând birjărește. Doi soldați le luară țapinele în schimbul unei sticle de secărică.
Negrii de supărare goliră sticluțele de secărică și puseră la cale un plan mișelesc de dezarmare a celor două patrule și a le lua locul. Se puseră la pândă . Spre seară se simțeau pregătiți pentru noul rol. Schema era simplă, unul dintre ei se va preface șchiop. La trecerea patrulei va cere ajutor. Un laț îi va prinde pe amândoi. Planul se dovedi perfect. Nu știau la ce nume să răspundă. Pompiliu observă că pe cele două baionete erau imprimate numele Alexis și Ulise.
Interogatoriul fu scurt
-Unde vă sunt gamelele? Sau vreți să vă pun pilaful în bonete? Cei doi nu scoaseră un cuvânt. Era o limbă pe care nu o înțelegeau.
Bucătarul nervos le aruncă câte o lingură de orez în bonete și le ceru să treacă pe la cancelarie pentru clarificări. Falsele patrule se retraseră cu spatele și se ascunseră după boscheți. Cei de la popotă îi strigară în zadar. Dădură de știre echipelor de pază și ordine. Fură declarați dezertori.
Pompiliu și Ștefan fură găsiți de cei doi câini. Norocul lor că gamelele erau pline. Bucuroși de orezul cald , patrupezii deveniră cooperanți și se lăsară mângâiați, devenind prietenoși. Falsele patrule se depărtară de perimetrul protejat. Cu doi câini după ei deveniseră o forță. Nu departe de ei se auzea zăngănit de arme. Echipa de securitate încă îi căuta. Comandantul patrulei fusese sesizat de infiltrarea unor spioni în dispozitivul de bază. De la centru fuseseră trimise întăriri.