• Pentru o vreme, în Ulmeni nu s-a mai întâmplat nimic deosebit. Afacerea cu șacali a fost preluată de Primărie. Familiile lui Cioclez  și Pompiliu au intrat acționari. Ferma de șacali funcționa cu acte în regulă.
• Plecați spre canal pentru angajare , cumnații ajunși la grădina cu cilindrii nucleari fură opriți de o alarmă discretă cu sunet de nai. Sunetul din ce în ce mai strident creștea mereu. Din fiecare cilindru îngropat apărea și dispărea câte un cap de om încolăcit de un șarpe gros cu gura deschisă. Mai îndrăzneț, Ștefan prinse unul de cap și-l aruncă în traistă. Reptila rămase nemișcată. Era un șarpe de cauciuc  umplut cu arcuri. Cineva își propusese să bage groaza în trecători.
• Noile patrule merseră mai departe. Din grădina cu cilindrii, cineva le rostea clar numele pe ton de avertisment. Fură opriți de o nouă patrulă.
• -De mult vă căutăm, țopârlanilor! De unde aveți armele?
• -Le-am cumpărat.
• -Minciuni! Asemenea arme nu se vând. Doar Securitatea le are în dotare pentru misiuni speciale.
• -Dar dacă chiar noi suntem Securitatea? Cei doi scoaseră niște cartoane colorate. Patrula de serviciu întinse mâinile să le ia pentru verificare. Aplicând o schemă cunoscută, țapinarii din Ulmeni îi loviră
• Călătoria continuă fără alte evenimente.
• După acest episod, grădina infectată nuclear pe la orele prânzului fu invadată de localnici pentru a fi cultivată cu legume. Mulți considerau infectarea nucleară o binefacere pentru  viitoarele plante. Gospodarii măsurară cu pasul suprafața și o parcelă în loturi egale,20 la număr, câți erau cei dornici să aibă un lot de pământ. Săpatul începu tacticos. Solul care cunoscuse atâtea frământări devenea un covor cu flori mici multicolore. Casmalele abia atingeau pământul negru, îngrășat de atâtea toxine.
• Aspectul micului petec de pământ deveni prietenos , strălucind în lumina soarelui de mai. Bucuria strădaniei de o zi fu umbrită de un mesaj al noului primar Sandu Prună. Acesta ceru a cincea parte din  terenuri. Oamenii de voie, de nevoie, acceptară dispoziția oficială odată cu promisiunea că vor primi titluri de proprietate  pe un teren care era al armatei.
• După zece zile se trecu la plantat legume și flori. Pentru unii ulmeni era o mare bucurie. Nu avuseseră niciodată lotul lor.
• Noii proprietari au botezat noul teren cultivat  SPERANȚA. Preotul Luca a binecuvântat noile proprietăți și le-a stropit cu aghiasmă. Puținii copii ai ulmenilor dansau fericiți în jurul perimetrului și plantele creșteau în alintul cântecelor de voie bună.
• Totul părea un vis frumos.

Vasile Lefter