Cei doi câini se așezară ca la comandă la ușa de ia intrarea în sediul administrativ al  Parapantei. Drumeții adormiră repede cu excepția lui Ștefănel, fascinat de spectacolul astral. Visa la ziua în care va fi astronaut în drum spre Lună. El va fi marele comandant, iar Pompiliu îi va executa ordinele. Mai era cale lungă până atunci. Oricum, visele nu costă bani! Adormi spre dimineață cu ochii la Ursa Mare.

Se lumina de ziuă. Se auzeau pași. Cei doi câini mârâiau amenințător. Servantul de serviciu deschise ușa de acces la Parapantă. Programul de instruire pentru public începea la ora 8.Taxa era de zece euro ora. Ciclul de pregătire era de minim zece ore.

Băieții erau minori și nu aveau acces la zborul cu parapanta. Pompilică prinse un moment de răgaz și neatenție din partea servantului și se aruncă repede cu parapanta în gol. Cei rămași  la debarcader priveau fascinați acrobațiile preadolescentului. A  întoarcere , Șeful se prefăcu supărat și -l certă  de ochii lumii și surpriză, îi propuse un post de instructor pentru amatori, cu normă întreagă chiar dacă legea nu-i permitea. Pompilică sări în sus de bucurie. Ștefănel nu mai putea de ciudă. Mai departe în munte vor porni doar trei. Cei doi câini  îi vor însoți.

Vasile Lefter