Peste arsenalul nuclear din buncărele palestinienilor coborî liniștea. Sistemele de siguranță sunau enervant. Echipa de supraveghere nu putea interveni. Trebuia anunțată Centrala  din sistemul cosmic. Aici o eventuală catastrofă nucleară nu afecta arsenalul atomic de pe Terra. Doar cinci oameni puteau dezactiva fuziunea uraniului.
Coordonatorul Programului nu putea înțelege cum a fost posibilă dezactivarea sistemelor de protecție de la fundul cilindrilor fără ca avertizoarele sonore să se declanșeze.
Comandorul intră în sala de ședințe tunând și fulgerând:
– Avem o cârtiță care ne-a  vândut. Mai întâi a scos pisicile apoi a demontat în liniște tuburile cu uraniu. Totul s-a petrecut prin tunelul de la baza cilindrilor. Norocul nostru a fost că intenția jafului a fost una pacifistă. Cineva din zona divină ne-a protejat.
Adjunctul Șefului ridică mâna  pentru a interveni:
– Dragi camarazi!    Eu cred că a fost doar un avertisment de la Marele Conducător. A doua oară  s-ar  putea să fim făcuți una cu pământul. Galaxia trebuie să fie pe mâini sigure. Aceste Centre zonale nu sunt alese aleatoriu. Mii de oameni de știință  au cercetat fiecare colț al Universului. Tudor Arghezi în poemul „Cântare Omului” avea dreptate când considera atomul „taina mare a tainelor”.

Intervenția adjunctului fu urmată de tăcere, Discursul său îi  puse pe gânduri. Vor apuca oare ziua cea din urmă?
Tot arsenalul din catacombele morții începu să  vibreze. Sunetele veneau din adâncuri. La megafoane se anunța cataclism planetar. Pentru prima dată erau recomandate adăposturile „Apocalipsa”. Vehiculele blindate erau deja sosite pentru transport în tunelul salvator.  Un bubuit terifiant cobora din înaltul cerului. Porțile de oțel ale tunelului se închiseră grăbite. Îndată coborî un întuneric gros.

Era ora opt dimineața. În aer  plutea o lumină  nefirească. Arsenalul morții din subteran parcă gemea . Patrula privea avertizoarele și se pregătea să dea alarma de pericol iminent. Demisolul începu să vibreze ,iar cilindrii abia  mai rezistau undelor seismice.  Servantul principal puse totul pe alarmă meteorică  și alergă spre adăpostul  de siguranță  planetară .Prin hublouri imaginile capturate erau terifiante. Celebrul depozit de combustibil nuclear fu ridicat la cer. Exploziile  în cascadă nu  mai puteau face rău nimănui. Din cer ploua cu un fel de apă verde. Pe locul fostelor containere ale  morții  apărură un covor verde cu flori albe. Un adevărat teren  paradisiac

Vasile Lefter, membru UZPR