A doua zi copiii au fost aduși de la spital. Părinții puseră de-o petrecere. Cei doi prieteni
merseră la serviciu, dar li se spuseră că fuseseră puși pe liber. Patrulele aveau acum
șase oameni aduși din Asia. Erau cam de doi metri și purtau saboți tradiționali. Se schimbau
din oră în oră .Predarea turei se făcea cu un strigăt războinic din vechea Troe „Ahoe!”
Familiile celor doi cumnați erau în depresie. În plină iarnă rămaseră fără niciun venit. Aveau
doar fasole, cartofi și mălai. Lemne de foc mai aveau pentru o săptămână. Vecinii erau la fel
de săraci. Priveau pe geam la militarii ce patrulau pe marginea vechiului perimetru cu
cilindrii nucleari goliți strategic pentru o vreme.
– Oare ce putem face? Să ducem copiii la orfelinat! Propuse Anița. E o idee.
-Dar nu cred că ni-i primește.
Gornistul Primăriei dăduse vestea că apa de băut e contaminată. Primarul lăsase la
fiecare poartă câte două sticle de apă potabilă pentru fiecare membru de familie. Femeile
satului se puseră pe bocit ca după mort. Bărbații din Cucuiețeni puseră butoaiele în căruțe
gata să plece după apă la 4 kilometri. Convoiul de căruțe fu zărit de Iordache, pilotul de pe
elicopter. Aflând despre ce e vorba , făcu cale întoarsă spre bază.
S-a întors cu trei baloane de apă și le parașută în piața centrală în aplauzele consătenilor.
Momentan, problema apei de băut părea rezolvată. Oamenii se culcară liniștiți și bucuroși
că o vreme au apă.
Tuturor noaptea li se păru lungă. Somnul le fu tulburat de vise-coșmar. Femeile se
treziseră primele cu gând să pună de cafea. Baloanele nu mai aveau nici picătură de apă.
Începură să țipe și să blesteme. Treziți din somn, bărbații își luară țapinele și alergară spre
grădina cu patrule.Nu mai era nimeni. Cilindrii nucleari abia se mai vedeau din iarba
galbenă. Gardul de sârmă ghimpată avea mii de beculețe porticalii.Din fiecare cilindru ieșea
un țipt ca un strigăt de ajutor. Se auzi un strigăt scurt ca o comandă și cucuiețenii fură
somați să arunce țapinele. Vreo doi le aruncară spre comandant. Din cel atins de țapină
curgea sânge negru ca smoala.

Vasile Lefter,
membru UZPR