Despre mica așezare de munte Ulmeni se aflase că devenise centru de interes pentru creșterea șacalilor. Soțiile celor doi țapinari porniseră o afacere cu șacali, recunoscuți pentru carnea lor dietetică. Șacalii erau mai ușor de crescut  la nivel de gospodărie  și mai  avantajos  de vândut cu bucata. Singurul inconvenient este că fac multă gălăgie. Satul Ulmeni a ajuns de râs, fiind numit de vecini Șacalău. Despre asta vorbea acum toată valea. Mulți munteni aflaseră de isprăvile celor doi băieți angajați la Parapantă.

Ferma de șacali devenise celebră în tot districtul. Micile viețuitori creșteau repede și nu erau pretențioase la hrană.
La hipermarcheturi se deschiseră primele raioane cu produse din carne ecologică de șacal hrănit cu  boabe de soia.

Inspectorii de la controlul  calității au luat probe în repetate rânduri pentru a se convinge că prețul de vânzare este unul corect. Au început să vină comenzi din satele vecine. Era nevoie de o extindere a fermelor de șacali.

Șacalăii cultivau acum soia și nu mai creșteau porci, iar directorul școlii înființă o  micro fermă de șacali. Un biolog scoase un manual pentru creșterea și înmulțirea șacalilor.

Tocmai când lucrurile păreau a merge bine veni o rafală blestemată care distruse case  și culturi, adăposturi  și lăcașuri de închinăciune. Rafala era blestemul miilor de porci alungați din Ulmeni. Șacalii câteva mii s-au înecat în apa râului revărsat peste Ulmeni. Stihii blestemate aduse de Diavol, plecați de unde ați venit! Oamenii au lucrat  câmpul și nu se tem de voi. Clopotul bisericii bate, morții se întorc în mormânt ,viața merge mai departe și totul rămâne ca un vis urât.

Era duminică și satul  de munte se trezea greu din visul coșmar. Ca niciodată, de la biserica din vale se auzea un glas de țârcovnic. Deasupra satului plutea o dihanie cu cap  de om care arunca limbi de foc  peste enoriașii veniți la slujbă.

Cei doi bionici aduseră liniște pe ulițele satului.

Preotul satului deschise cartea sfântă și începu rugăciunea. Era o slujbă pentru alungarea duhurilor rele. Ulmenii ieșiseră din casă și se îndreptau spre biserică. Fulgera și tuna. În cimitirul satului, coșciugele deveniseră prea mici pentru morții uitați de-ai lor. Părintele se ruga și le făcea semn să rămână în morminte. Ceva straniu se petrecea și pe ulițele satului. Șacali uriași alergau cu gurile deschise mușcând sătenii. Salvarea veni de la soțiile lui Pompiliu și Ștefan care comunică soților pericolul de acasă. Aceștia programă bionicii pe opțiunea pericol și-i trimiseră în ajutor celor de acasă.

Rugăciunile preotului și intervenția bionicilor readuse liniștea peste sat.