Pentru enoriașii din Ulmeni, slujba de Rusalii se întinse până noaptea târziu. Ajunși acasă avură surpriza să nu aibă lumină. Lămpile cu gaz se stingeau imediat ce erau aprinse.
O beznă grea coborî deasupra Ulmenilor. Jos în vale se auzea un slab sunet de toacă. Pe Ulița Mare un glas de bariton striga disperat „Culcați-vă oameni buni”! Pe malul râului au năvălit soldați pitici cu drone în raniță.

Noaptea trecu greu, iar dimineața era neprietenoasă. Satenii nu puteau să iasă din casă. Cineva parcă le ținea ușile. În ajutor le veniră tot cei doi câini bionici care programați de la distanță anulau blocarea ușilor.

Ca la un semn, cu mic cu mare tot satul ieși din case și porni spre malul apei. Peisajul era dantesc.
Mii de siluete alergau în sus și în jos și mânuiau arme jucării. Unii săteni mai curajoși coborâră până la ei încercând să le ia puștile minuscule. Temerarii avură o surpriză. Cum puneau mâna pe armele ce păreau jucării, erau trântiți la pământ. Restul soldățeilor își continuau manevrele în vederea unui atac greu de anticipat.