Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Păușarii din pustie. Bursucul (57)
- Cosmin acceptă să revină în scaunul de primar doar dacă Alin primește să fie vice. Problema era rezolvată doar parțial. În octombrie familia Antonică va pleca la Universitate într-o țară din afara U E , China sau Japonia. Au fost admiși cu bursă de studii. Cosmin se mulțumi și cu atât.
- Cei trei bărbați coborau pe cărarea abruptă, fiecare cu gândurile lui. În munte la casa –cetate rămase doar iubita lui Cosmin bine păzită de cei doi lupi tineri. Va ajunge și ea în Vale după ce Cosmin se va instala ca primar și va pregăti locuința pentru cea pe care o va duce în fața preotului.
- Drumul era anevoios. Plouase mult în noaptea trecută. Trimisul de la Prefectură nu mai putea rămâne încă o zi. Instalarea primarului trebuia făcută până în prânz.
- Alin Antonică își sună soția, rugând-o să propună preotului să adune nărujenii la primărie și să organizeze o mică festivitate de instalare. Era un moment important pentru nărujeni. La pregătiri trebuia să se apeleze și la cei doi delegați trimiși de Prefectură. Noul prefect trimise ca dar pentru Cosmin un post de medic, unul de polițist și unul de inginer zootehnist. Pentru toate acestea. Cosmin avea să mulțumească mai târziu.
- Pe măsură ce se apropia de sat, Cosmin era tot mai emoționat. La un moment dat se gândi că onoarea ce i se face e prea mare pentru el, un simplu țăran cu liceu la fără frecvență.
- Trimisul Prefecturii se văita mereu de picioare. Era prima oară când mergea atâta pe jos, pe un drum cu denivelări cu urcușuri și coborâșuri.
- Alin obosise și el. O rugă pe Axinia să spună șoferului de pe mașina prefecturii să-i aștepte la Cornul Caprei , la baza muntelui. Surpriza a fost atât de mare , încât grupul coborât din munte a alergat spre autoturism uitând de picioarele obosite.
- Adunarea sătenilor fusese convocată pentru ora 12. I M S hodorogit ocoli zona central a satului, ca principalii actanți să-și tragă sufletul. Axinia le oferi cafele și gustări. Subprefectul era încântat de primire. Domnilor, nu bănuiam că la țară se trăiește așa de bine!
- Nu vreți să facem schimb o lună? Tonul viitorului primar nu era unul prietenos. Subprefectul regretă că vorbele sale au deranjat. Le veni în ajutor Axinia care deschise radioul pe știri. Se vorbea tot despre alegeri.
- În fața Primăriei se montaseră microfoane și o scenă acoperită cu un covoraș. Cineva luase microfonul și amintea de nedreptatea ce i se făcuse primarului care începuse să miște lucrurile în satul care abia ieșea din scutece. Mulți bărbați renunțaseră la mină pentru a lucra lotul de pământ dat în folosință. Acum speranța renăștea. Așa se explică aglomerația de la primărie. Nu mai sunt măicuțele căzute în păcat, au dispărut agitatorii plătiți. Nărujenii vor fi mai atenți la cei nou veniți în sat.
- Axinia privi ceasul din perete și le spuse oaspeților de ocazie că e timpul să coboare.
- Primul ieși Alin, urmat de subprefect. Cu diagonală de primar, în costum național purtat doar la ocazii speciale își făcu apariția pe scări și Cosmin. Un cor de urale și strigăte ca la meci. Primarul rechemat de autorități își făcu trei cruci și cu pas hotărât merse întins la preot pentru a săruta icoana și a-I cere binecuvântarea. Se făcuse liniște, auzindu-se doar clipocitul râului plin de mistere.
- Vasile LEFTER, membru al UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania