PE O FRUNZĂ VERDE DE CATIFEA

Ai ieșit zâmbind din briza Mării
Roșind te-ai așezat pe o frunză verde
De catifea care plutea pe valuri
Ai suspinat neânțelegând de ce
Priveai zborul grăbit al pescărușilor
Ai adormit ascultându-le strigătele.

Stăteam înțepenită cu tălpile în nisip
Am privit mult timp până în noapte
De la lumina Lunii la o stea din Calea Lactee
L-am văzut de aproape pe Andromeda
Nu a îndrăznit să te trezească
Dormeai ca un prunc în leagăn
Erai atât de ostenit de calea lungă
Aripile vântului îți mângâiau obrajii.

Te priveghea frumoasa profeteasă Miriam:
– Nu-ți fă griji… când te trezești…
uite-te la orizont…
Soarele va veni să-ți dăruiască o rază
Să-ți continui firescul curs al vieții
Să ai mai multă încredere în tine
Îndrăznește să faci lucruri minunate
Iubește-i pe oameni așa cum sunt!