Pe-o funie de foc îmi ţin fiinţa,
Alături de o pasăre şi-o floare,
De-un nor tălâmb bocit de-o ursitoare
Şi de un grai supus cu elocinţa.
Mai sus e altă lume de odoare,
Acoperindu-şi nurii cu velinţa.
Mai jos de mine scurmă neputinţa
De a străpunge verbul care moare.
Trei căi de fum, cu linii paralele,
Largi emisfere cu un miez gălbui
Hălăduiesc cu suflete rebele
Şi se preling în golu-n care sui.
Le simt pulsând, haotice inele,
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania