Marieva DEMETRESCU

Peste ancoră

Întreg universul miroase a fum
și a pește ars pe cărbune, mâncat
și băut cu vin, în lutul pământului.

Zi de zi mă împart între tine
și Dumnezeu, căci tu te întinzi chiar și peste
ancore, și chiar peste duminicile cu soare.
Mai lasă-mă cu barca ta,
cu Israelul tău de pescari; totul s-a
împuțit a pește și pădurile
nici n-au îmbătrânit oranj: mușcă
cu gura lor împădurită vara
și o lasă ciungă peste cucuvele.

Nu mai zbiera și tu ca din gură de șarpe;
toamna o vezi, pe ea o visezi noaptea,
și te temi de plinătatea șoldurilor ei
maiestuoase. Tu doar întinde mâna cu dor,
deschide-ți fereastrele lacustrei tale și mai
lasă-mă,
mai lasă-mă să mă bucur,
printre sonete de bucium
mai lasă-mă să râd
printre fumuri.