Peste orașul știrb de-o vreme
Cerne, așa-ntr-o doară, lin…
Nici dor, nici lacrimi, nici vreun chin.
Totu-i dalb, doar vântul… geme.
Cu mersu-i hâd și ochi adânci
Perdeaua dalbă el străpunge,
Dor, lacrimi, nimic nu-l ajunge…
Îi lipsește… verdele din lunci.
Trosnindu-i de foame și de ger,
Degetele nu mai pot ține
Cârjele. Le lasă lângă vitrine.
Totu-i dalb, doar alb și… cer.
(23 ianuarie 2022)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania