Peste orașul știrb…

Peste orașul știrb de-o vreme
Cerne, așa-ntr-o doară, lin…
Nici dor, nici lacrimi, nici vreun chin.
Totu-i dalb, doar vântul… geme.

Cu mersu-i hâd și ochi adânci
Perdeaua dalbă el străpunge,
Dor, lacrimi, nimic nu-l ajunge…
Îi lipsește… verdele din lunci.

Trosnindu-i de foame și de ger,
Degetele nu mai pot ține
Cârjele. Le lasă lângă vitrine.
Totu-i dalb, doar alb și… cer.

(23 ianuarie 2022)