Din vârf de sat, spre vale,
Ei merg tot mai agale.
Le sunt anii copți și grei,
Li-s inimile-a dor de nepoței.
Cu pașii osteniți și rari
Le par ulițele lungi și mari.
Mai ieri colbul din drum zburau
Când la vreo nuntă-n horă se prindeau.
Ce ani dalbi și-atât de-n singurătate?
Cândva li se părea că-s mult departe.
Comoară li-i traiul c-au ajuns bunici!
Veniți – le plânge-n inimi – cât suntem pe-aici!
30 august 2023
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania