Plânsul tăcut mi-a înecat poiana
Atâtor mlade aşteptând urcuşul.
Viori jelesc primind prin crengi arcuşul
Uitărilor care îmi curmă goana.
Aşează spinii tainei cărăbuşul
Pe fruntea-nvinsă ce-a primit coroana
Cu care-am vrut să îmi compun icoana
Pierdută-n cazne ce mi-au pus căluşul.
Am sfâşiat adânc, clădind frumosul,
Cămaşa fricii. Rana de cuţit
Înfipt în piept a slobozit mirosul
De sânge cald prelins la nesfârşit.
Dar ştiu că urma rănii e prinosul.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania