PLÂNSUL TĂCUT

Plânsul tăcut mi-a înecat poiana
Atâtor mlade aşteptând urcuşul.
Viori jelesc primind prin crengi arcuşul
Uitărilor care îmi curmă goana.

 Aşează spinii tainei cărăbuşul
Pe fruntea-nvinsă ce-a primit coroana
Cu care-am vrut să îmi compun icoana
Pierdută-n cazne ce mi-au pus căluşul.

 Am sfâşiat adânc, clădind frumosul,
Cămaşa fricii. Rana de cuţit
Înfipt în piept a slobozit mirosul

 De sânge cald prelins la nesfârşit.
Dar ştiu că urma rănii e prinosul.