Din creația lumii se scade
Albastru de Voroneț descendent
Într-o duzină de flori putrezește
Gingășia naturii până-n prezent
Normalul semințelor urzește
Un an lung și glodos.
Tot ce despart, se iubește
Frumosul se-ntoarce pe dos
Vrem viitorul asigurat de o ață
Și nimicul din noi influent
Voi încerca din nou nemurirea
Prin timpul ce nu-i repetent
E putredă azi altoirea
Ca noi să strigăm prezent
Un plan ce cheamă intuiția
Să facă drumul lin spre faliment
E foame de scris în Galiția
E foame și-n orice parlament
Cu gaze în ochi, conștiința
Își numără banii primiți
Mereu din capuri,05 sunt trepte
Și trepte din cei osândiți
Urcușul mereu e o vale
Din vale, mereu urcători
E planul s-ajungem departe
Departe de noi, de noi toți.

01 -05-2022