Plebeul pe Facebook. Votul

Votul e un drept al meu !

…
Ce bre?
…
Dacă merg să-mi dau votul? Cui să-l dau?
…
Vezi de treaba ta!… E votul meu, cum să-l dau? Atâta lucru mi-a mai rămas! Și nu-l vând, așa cum vor unii, pe o țuică, un castron de mălai sau… mai știu ce?… pe promisiuni deșarte… la TV… Se vede, nu au curajul să vină printre noi!
Nu-l dau!… nu, pentru că de-l dau așa s-ar putea s-l pierd de tot și, atunci, cu ce m-aș mai mândri?…  Atât mi-a mai rămas și nu vreu să-l dau. Încă nu e vremea să am încredere cui dau așa ceva.
…
Ce?
…
A da, ai dreptate! De fapt nu-i proprietatea mea să-l scot la mezat când vreau. Și acest drept al meu e tot al lor, pentru că tot ei mi-l scot la piață, când vor mușchii lor.
…
Ce?
…
A da, ai dreptate!  De aceea nu mai am nimic: nici slujbă, nici ce pune pe masă, pentru că le-am dat votul și ei în loc să-mi răsplătească gestul, mi-au luat totul! Așa e!
…
Ce-ai spus?
…
Da, ai dreptate! Să mai încercăm și data umătoare !
…
Cum?
…
Când?
…
Peste un an?… să-i dăm cu pumnul… păi dacă nu se vor ține de cele promise, sigur că da!…
Păi, … ca să vorbim serios  și votul l-am câștigat, ca drept al meu, tot cu pumnul.
Așa e istoria! … dezvoltarea ei în dinamică. E ciclică!  Și pumnii se umflă, și se scoală, și izbesc, și răzbesc din vreme în vreme. Poate fi și o viață de om!
Așa-i democrația! Ce-i să facem asta-i legea!… cea obiectivă, nu cea subiectivă votată de ai noștri.