PLUTESC FĂRĂ DE CORP

Plutesc, fără de corp, în lumi astrale,
În timp ce trupul somnului se-ngână
Şi-n spaţiul meu, cel aplecat pe-o rână,
Nu e ocean, nici munte şi nici vale.

Sunetul blând, menit ca să rămână,
Pasul tăcut pe luminoase dale,
Zborul înalt şi amplu de petale
Se tot resping – ţinându-se de mână.

Vreau să mă-ntorc în trupul meu de seară
Fără să uit de visul cunoscut
Şi necuprins de ură şi ocară.

Dar n-am să pot fără un gest ştiut,
Fără priviri şi drumul ce coboară