Ochiul se deschide ca o pasăre în zbor plutind,
Glasul clipe cere azi iertare
Când lumină bea din blid apă
Cu palmele împreunate a unui mire,
Lăsând drumul uitării să treacă.
Când glasul clipei se nalță cu iubire,
Atunci în șipotul de aer, o candelă aprind
Pentru infinitul neamului de mâine,
Urmărind norii obosiți cum se ceartă
Pe stradă sufletului meu
Nu au nici bani, nu au nici acte,
Au împrumut uitat de la Dumnezeu,
Doar totuși, bucuros rămâne timpul
Îmbrăcat într-un costum de gală,
Numai porțile închise nu au un nume.

Dumitru Petraș