POEM DE MARIN IFRIM

.

.

.

62 de kilograme de natură moartă

Știu că locuiesc într-o carte de identitate. Singur și înseriat.
Numele meu e nimic. În mine locuiește sufletul. Simt cum
Îmi crește carnea pe idei, mai rău ca la politici. Vreau doar
Să împac treburile cerului cu cele ale pâinii din pământ.
Nu mai port ură, iubirea e cu măsură. E vorba de secunde.
De un timp al nimănui. Îmi citesc în ochi invizibilitatea
Simt că nu mai e cazul să mă pipăi. Exist atât cât mai poate
Căra îngerul meu în cârcă: 62 de kilograme de natură moartă.