Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poem de Marin IFRIM: Fiorel, file de snoavă orală. Dor de mioriticul securizat

Poem de Marin IFRIM

 

 

 

 

Fiorel, file de snoavă orală. Dor de mioriticul securizat

 

Un cățeluș de partid, fără zgardă, nici măcar din cea pentru purici
Face naveta în propriile sale emoții lătrate numai în urechi de medici
Veterinari, ca-ntre parteneri. Nu e cățelușul Victoriei Lipan, e doar
Unul de pluș care produce fiori estetici. Cu doar două baterii sub
Șira spinării, funcționează timp îndelungat. Nu latră la oameni, latră
Doar despre ei. Pe vremuri, Fiorel avea coteț ruginit într-o fabrică
Pentru viitorul conservat al Ilenelor Tractoriste. Și l-a bătut un cioban
Direct în firele bateriilor. Altădată, l-au alungat din cotețul miliției
Pentru că fugărea cu urechile pisicile din dotare. La un moment, fiorii
Lui Fiorel au produs fiori printre cuvinte. Nebunaticul cățel scria
Texte de brigadă artistică înterpretate de mari cântăreți ai vremurilor
Canine. Fiorel are emoții, e fiorat de sentimente maligne, plânge ca un
Măgar când aude cum rața de partid cântă mai ceva decât Caruso. Așa
E viața. Fiorel nu dă din coadă decât dacă i se întoarce cheia în broască.
Are stil. Știe să fure cotețe precum miniștrii rânduri de case. Cu acte
În regulă, coteț între pisici de rasă politică. Toată viața, Fiorel și-a dorit
Să devină câine. Unul mare, cât potăile naziștilor de odinioară, din cele
Care păzeau lagărele și miroseau ciuperci prin pădurile Europei. N-a
Fost să vie. Pe zi ce trece, Fiorelul de pluș second hand se transformă
În cățel de porțelan. Cei care-l plac nici nu știu cum să nu-l scape din
Mâini. Îi vor șterge praful din ochi cu multă grijă. Ciudată treabă, deși
Se tot transformă în bine, Fiorel arată din ce în ce mai mutant. Ochii
Săi sunt vii, urechile sale au cartilagii, ciocănel, nicovală și seceră. E mai
Om decât ocupația sa canibală. Înfiorează, Fiorel. Are și vene și artere
Prin care îi curge un lichid după care oamenii trag apa minerală. E tare
Greu să fi cunoscut un asemenea cățeluș fără să nu-ți fie dor de el. Fiorel
Vomită ca și cum ar mânca. Mai e de lucru la ideologia sa duodenală.
Coada sus. Latră ai lor, latră ai noștri, Fiorel e peste tot. Cu toate organele
Din dotare. Pentru măcar un oscior din polietilenă de înaltă densitate.
Să aibă placa sa dentară o decorație de câine în grad de cavaler neuron.

                                                                     

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5