Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEM DE MARIN IFRIM. Gogu

    IfrimPOEM DE MARIN IFRIM

     

     
    Gogu


    Nu noi putem milui cu adevărat, că n-avem de unde. Pe scurt, orașul meu
    Are un fel de cerșetor, un ins care pute și care are față de înger.
    Îi dau pomeni, îl miluiesc fără ca să mă gândesc la sufletul meu
    Cine știe pe unde risipit. Îi dau și mâncare, și ultima franzelă din
    Banii mei chibzuiți. Îmi mulțumește, când îmi zice ”domnul marin” când
    ”nea marine”. Ar trebui, în astfel de clipe, să-i pup mâna. Eu care nu
    Mă gândesc la indecențe. Îl cheamă Gogu și arată ca un înger jegos,
    Nici măcar nu știe că există. Se uită la mine ca la Abecedar. Mă simt
    Foarte puțin, nu pot să-i dau decât să mănânce. Nu l-am văzut niciodată
    mâncând. Cred că nu mănâncă, cred că nu bea, cred că varsă lumină
    peste bucate. Îl cheamă doar Gogu și ar trebui să rămână doar Gogu,
    nu spun această poveste pentru a-l face celebru. Tot de pomană ar fi.
    Acum cinci zile, am pomenit trecerea unui poet prin viață, un Dan
    Manolescu. Mi-am anunțat cerșetorul de serviciu să fie prezent la
    Colivă. Să-i dau ceva din sufletul lui Dan. Am uitat să-l chem, cum convenisem.
    Parcă mor. Azi l-am văzut în piața de legume. Mi-am cerut scuze. I-am
    Dat niște bănuți, ceva cu care nu putea să cumpere decât respirație, și
    m-am simțit dintr-o dată frate cu îngerul meu păzitor, Gogu.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5