Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEM DE MARIN IFRIM. Întind mâna spre aceste cuvinte, cum mutul își simte limba

    POEM DE MARIN IFRIM

     

     

     
    Întind mâna spre aceste cuvinte, cum mutul își simte limba


    Vreau să mă duc și eu la un academician, cu versuri cu tot, să-i spun că am
    I(r)nima în centru, între plămâni, nici în dreapta nici dincolo. Și că tot timpul
    Am o gură care vorbește fără ia, de la ei, vorbitorii. Nu mă mai
    Obosesc, peste tot, toate gurile sunt de canal. Ai zice că pământul
    Trebuie plombat inclusiv în aurul dentar al unor timpuri belite
    De râs. La (ș)lagăr cu mine, neputinciosul democrației mai fixe decât
    Ora exactă. Să mor de istorie. Și atât. Vreau să inventez perne
    Pentru cap, saltele cosmice, chestii din astea de lăcătușerie.
    Doar ca să nu fiu singur, să nu întind mâna în locul din care i(r)nima
    Tocmai pleacă în alte continente. La muncă. Am irișii cu ochii pe ceas.
    O anomalie biologică, mă uit la timp cumva câș. Cred în
    Lumini cu ochi. Am văzut ce se află la rădăcina unui ochi, amănunte.
    Întind mâna spre aceste cuvinte, cum mutul își simte limba
    Visând alfabete. Ce tocmai iubesc, mă face mut în numele tăcerii.
    O oarecare tristețe e de neevitat, există orice și fără mine. Iubesc
    Tot ce nu încape în aceste litere ca de obicei prea puține…

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5