Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Marin IFRIM: Kaput și de la capăt

    Poem de Marin IFRIM

     

     

     

     

    Kaput și de la capăt

     

    Unii cetățeni sunt plătiți să fie vecini cu alte țări. E treaba lor în interesul
    Lor național. Alți cetățeni sunt vecini doar cu vecinii lor. Fie la casă, fie
    La bloc. Vecinii cetățenilor plătiți nu au chipuri, au doar garduri grănicerești
    Și vorbe-n răspăr, de ochii lumii, cu mutrele colegilor plătiți de vecinii
    Plătiți de cetățenii care sunt vecini de dosar cu vecinii lor de la case, de
    La bloc. Vecinii plătiți sunt înarmați până-n dinți, sloganurile patriotarde
    Dau bine. Vecinii de la casă, și cei de la bloc, sunt niște oameni așa de
    Simpli și umani încât îți vine să arunci ușa de la intrarea în sufletul tău
    Bănuitor. Ai vecini buni, ai cer senin, fereastră plină cu flori, saluturi ca
    Pentru generali ai visurilor. Se poate trăi omenește între vecini care nu au
    Pretenția că păzesc clădirile. Vecinii tăi nu sunt generali și nu au tancuri
    În toalete. Sunt doar niște oameni cu munci în nomenclator la vedere. Nici
    Măcar din întâmplare nu au nume cumva isterice. Undeva sunt sigilii.
    Pute țara de vecini cu arcuri încordate, coada maimuței e din ce
    În ce mai pentacoloră. Unii zic că patria e a lor. Vorbesc din uniforme. Se
    Scălâmbă la steaguri trecătoare. Dau în urmărire tot ce mișcă în frontul lui
    Sictir. Asta nu e țara celorlalți, a celor care nici măcar nu știu unde locuiesc.
    Suntem optimiști. Toată viața noastră am trăit în morți, i-am tot plâns și
    Iertat. Timpul se dilată. Vecinii vecinilor noștri în curând se vor învecina
    Cu cimitirele lor cazone, pe rânduri, pe note, pe alinieri specifice. Toți au
    Luptat pentru o patrie de rahat. La cer cu ei și cu tunurile lor de plastilină.
    Țara trăiește cu morcovi în spate, cu fasole antirachetă, cu pește plin de
    Substanțe radioactive, cu nimic. O țară pe radar. O țară militarifloră, o
    Demență din cărțile lui Gabriel Marcia Marquez. Ni se impune tăcere.
    Și tăcem. Între timp, vecinii vecinilor noștri, ștaiful țării, leșină de râs
    Când văd câte un idiot care încă e convins că are patrie. Kaput și de la capăt.
    Cimitirele sunt reglate în conturi, au mai mulți eroi decât morți. Restul
    Oaselor sunt ale lașilor de zi cu zi, morți din fel de fel de motive modeste
    Care nu i-au putut transforma în eroi de staniol, împușcați de eroi de plumb.

     

                                                                                           

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5