Poeta Genoveva -Simona Mateev, cu inteligență și sensibilitate artistică, proiectând în versuri dorința de luminare și trezire a spiritului,încearcă să mențină echilibrul existențial între alb, negru, gri,tăceri și negații.

      „Nici un poem nu respectă/poveștile din depozit/se abat/prin spații cu gropi/pe câmpii cu fluturi/pe dealuri cu biserici/ cântând din clopot…”- Poemele sunt mereu departe -.
Diversitatea epitetelor și metaforelor, conferă farmec și dinamism poemelor, aureolate de personificarea elementelor din natură: „pomii vorbesc cu toată clorofila…”- Când primăvara se extinde –
 Simbolul preferat al autoarei este macul omniprezent ,floarea efemeră regină a lanurilor de grâu, cu coloritul divers, inimitabil, exprimând fragilitatea universului.
Autoarea folosește simboluri rare ,greu de descifrat,uneori declanșând dorul de cunoaștere a universului.
Cu un rafinament poetic deosebit suspendă ordinea obișnuită  în sprijinul  adevărului.
Poemele au vibrații profunde emoționale  au umor și tandrețe intelectuală.
 Este evidentă dorința autoarei de a releva că nu ne putem ascunde de ceea ce suntem.
Printr-o vibrație rară autoarea umple cămările sufletului cu mesaje sensibile.
Creațiile sale devin act de dăruire, noblețe interioară proiectate în exterior.

Scanarea gândurilor și sentimentelor în univers face posibil dialogul cu natura ,asemeni lui Jung în viziunea căruia se produce „condiționarea sufletului de către cer”, o atracție  spre magnetismul vital al Terrei.Prin metafore, limbaj cifrat este orientat  mesajul poemelor spre gândirea profundă sau superficială a cititorului.
Viziunea poetică a autoarei este proiectată uranic către soare, lună, stele și chtonic spre frumusețile și bogățiile pământului,lanurile de grâu, livezile, trandafirii,macii etc.
Ne întrebăm dacă autoarea își caută conștiința de sine în spațiul uranic, acolo unde credem că o va găsi.
Problema existențială relevată de autoare în poemele sale este prezentă la Jung , Eminescu, alecsandri, Blaga ș.a.
Autoarea  trasează în stihuri  universul sufletesc nemărginit și pur.Este  evident  transferul valorilor chtonice spre cele uranice și invers, cu varietatea, diversitatea și profunzimea acestora.Jocurile de cuvinte conferă farmec poemelor.

Așadar, noul volum de creații lirice „Poemele sunt mereu departe”, poate fi privit din două perspective – pe de o parte suntem trimiși în zona simbolurilor rare din cultura universală,iar pe de altă parte plutim în spațiul  liricii clasice românești.
Autoarea relevă la nivel stilistic aproape toată gama de imagini artistice,de la simpla  comparație până la subtila metonimie și sinecdocă.

Vă invităm la lectură. Prin incursiunea în lumea cărții constatăm realismul afirmației lui Tudor Arghezi„Cartea e o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți”.         

                       Profesori,Elizia și Vasile Lefter