Voi nu știți, că-n altă țară se respiră aer greu,
des privirea poposește pe cerul lui Dumnezeu.

Voi nu știți, că-n altă țară totul este cenușiu,
că natura-i obosită și nu e de-un verde viu.

Voi nu știți, că-n altă țară apa nu mai este apă,
pâinea nu mai este pâine iar tăcerea-n suflet sapă.

Voi nu știți, că-n altă țară graiul nu mai este dulce,
vorba bate dureros iar sufletul tare plânge.

Voi nu știți, că-n altă țară secundele sunt povară,
omul rușinos atrage, om, să-l facă de ocară.

Voi nu știți, că-n altă țară este scumpă alinarea,
că persoanele sunt umbre ce-și ascund îmbrățișarea.

Voi nu știți, că-n altă țară dor minutele pierdute
lacrimile-s largi cât marea iar visele sunt vândute.

Voi nu știți, cât doare seara când perna plânge cu lacrimi
cât de amară-i depărtarea ce-ncătușează inimi.

Voi nu știți, că n-ați trăit, niciodată în altă piele.
Vorbe în vânt de-ați trimis, au provocat doar durere.

Voi nu știți, cât greu aduce, an de an, spinarea noastră
pe pământul ăsta dulce să-mbrățișăm zarea albastră.

Voi nu știți, cum zboară gândul, călător prin țări străine
și cum ne-atingem pământul care plânge cu suspine.

Voi nu știți, cum pașii noștri calcă peste rădăcini
ce hrănesc sufletul nostru prea flămând printre străini.

Voi nu știți, nu puteți ști!… criticați prezența noastră
ne obligați a plăti, departe de țara voastră.

Voi nu știți, că suntem suflet în trupul acestei țări
că oriunde-am fi în lume sângerăm și avem doar răni.

Voi nu știți, că am călcat primii pași pe acest pământ,
ați venit în urma noastră și vreți să aveți cuvânt.

Voi nu știți, că demnitatea înseamnă respect de sine,
respectul pentru orice și pentru cel care vine.