Promotorul și valorificatorul limbii și literaturii române în ținutul basarabean, profesorul universitar și doctorul în științe filologice, savantul și scriitorul, politicianul și ministrul Științei și Învățământului din R.Moldova în perioada anilor 1990-1994 Nicolae Mătcaș, de această dată se prezintă în universul literar cu o lucrare de dragoste, aceasta vizând sentimentul autentic de afecțiune pentru tot ceea ce este firesc omului pământesc: natura înconjurătoare, binecuvântarea cerească, neamul românesc și țărâna natală și, nu în ultimul rând, marea iubire față de ființa feminină dătătoare de viață continuă în astă lume, accentele filozofice întruchipând frumusețea și valoarea femeii în calitate de mamă, consoartă, iubită etc.: „Tu ești o suavă poveste de dragoste//… Tu ești protagonista acestei povești:/ zâna zânelor,/ floarea florilor,/ roua zorilor,/ frumoasa lumii…” (Nicicând). Respectivele segmente se regăsesc în volumul cu poeme de dragoste „Uite-o, vine felin”, Editura PIM, Iași, 2023, 254 p.  

După zecile de cărți în domeniul literaturii (poezie, proză, eseistică, critică literară, biografii etc.), nemaivorbind de nenumăratele monografii în domeniul filologiei și manuale destinate sistemului de învățământ, de sutele de articole didactico-științifice și publicistice, Nicolae Mătcaș, în cele din urmă, vine în fața publicului cititor cu o carte despre tandrețe/iubire, aceasta completându-i biografia trecutului, la rândul ei având menirea de a-i vindeca toate rănile sufletești și durerile din viața de toate zilele, dragostea fiind unicul remediu ce tămăduiește și înviorează existența umană. Compusă din 11 capitole, un Itinerar bibliografic și Aprecieri critice la poezia de dragoste a autorului, volumul de față este o lucrare impunătoare prin dimensiunile sale și conținutul său valoric, tema iubirii găsindu-și loc în tot cuprinsul lucrării menționate. Sentimentul de afecțiune, ca proces afectiv uman, în cazul dat, provine din conștiința unei personalități distincte cu valori spiritual-intelectuale demne de o deosebită atenție. Așadar, este vorba de personalitatea domnului Nicolae Mătcaș, care știe cum să producă bunuri spirituale atât de necesare individului și societății.  

Referindu-ne la „Uite-o, vine felin”, titlul cărții poetului Nicolae Mătcaș, vom menționa de la bun început că lucrarea este structurată în mod original, fapt care denotă gradul elevat de naturalețe al autorului în arta scrisului, modul ingenios de exprimare, farmecul metaforelor din abundenţă, meditaţiile realizate prin intermediul unui sentimentalism sui generis, ceea ce conferă versului liric sobrietate și fast, dovadă a spiritului inventiv și a imaginaţiei ce se suprapun pe spiritul intelectual. Factorul iubirii eterne aflându-se în centrul atenției, reprezentările poetului capătă adesea caracter sublim, ele fiind capabile să provoace sentimente de elevație, desăvârșire, spectaculozitate: „Iubito,/ apleacă-ți auzul deasupra mormântului meu și a tăcerii din jur./ Auzi cum respiră pământul prin sevă de brad, prin rouă de flori, prin must de ciorchine?/ E pulsul din mine.”(Tăcere), iar compoziția și caracterul celor relatate se îmbină cu factorul ideal ce constituie reflectarea realității obiective din existența umană: „Poate n-ai existat, poate n-am existat, poate-a fost doar o vrere,/ O cascadă a fost, un cutremur a fost, poate-a fost un abis,/ Poate nici n-ai iubit, poate nici n-am iubit, poate-a fost o părere,/ O eclipsă a fost, un miraj poate-a fost, poate-a fost doar un vis.// Poate nici nu exiști, poate nici nu exist, poate totu-i negație:/ Fără cer un pământ, fără pești un ocean, fără beznă lucoarea./ Poate nici nu iubești, poate nici nu iubesc, poate nici nu-i senzație/ Dacă trupul nu-l simți și nici inima nu, dacă nu-mi simt suflarea.” (Nebuloasa Iubire). Versuri nespus de frumoase, cu mult sens și înțelepciune; în ansamblu, o moderație determinată de experiența trăită și interpretată în cadrul stărilor sufletești, uneori asaltate de stări de deziluzie. Poetul Nicolae Mătcaș imprimă versului liric o formă clară a gândirii logice, gândirea poetică fiind corelată cu dimensiunea conceptelor științifice și pedagogice, care reclamă transparenţa şi precizia exprimării, inclusiv redarea adevărului crud al lucrurilor existente din univers: „Nimic nu e nou sub soare-n/ Acest sfârșit de mileniu:/ Aburcă o nonvaloare,/ Se-aruncă în hău un geniu.// Nimic nu e nou sub lună/ La finele-acestui veac:/ Te fură-o iubire nebună/ Și-apoi îți vine de hac.” (Nimic nu e nou).

În fiecare dintre compartimentele carții (O de neîmblânzit leoaică, Înmugurire, Axis mundi, În dornele dragostei, Cântecul tău, Viermele îndoielii, Numai dor, Frigul despărțirii, Nostalgia unor dulci amintiri, Descumpănire etc.), versul liric excelează prin forma originală a mijloacelor artistice, prin formulări  sentențioase meditativ-filozofice, printr-o sensibilitate accentuată a percepției lumii spirituale; prin intermediul acestor procedee stările sufletești ale poetului devin credibile, sincere, candide:  „Mă rog de toți sfinții din lume,/ Dar, mai ales, de Dumnezeu,/ Să-ngemene cu al tău nume/ Secunda care sunt eu.”(Secunda ce súntem). 

În centrul subiectelor, pe lângă tema dragostei, se află și suferința umană, preocupările și incertitudinile ei în dimensiunea naturii – o sinteză bazată pe trecerea de la particular la general, o manifestare dintre fenomene vizând viața pământească în raport cu cea astrală, viața spirituală cu cea materială, relația dintre omenesc și neomenesc/ firesc și nefiresc „În preajma ta/ mă simt mai aproape de cer,/ de unde cuprind cu privirea/ imensitatea pământului.”(Scrutând necuprinsul). Simțindu-se motivat prin spațiul benefic al divinității, poetul își croiește drumul meditativ prin lumina astrală, care îi oferă libertate interioară și putere deplină pentru a-și expune gândurile în modul în care dorește el însuși, creând astfel valori estetice pentru sine și semenii săi, conștient întotdeauna de faptul că menirea oricărui om de creație rezidă în a crea valori spirituale ce pun bazele culturii în viața unui popor. Hipersensibil la tot ce ce se întâmplă în lumea înconjurătoare, autorul descrie viaţa în toate formele ei reale și ireale. În ansamblu, poezia autorului este o viziune largă asupra fenomenelor ce aparțin existenței umane din acest univers, aspectului dragostei  revenindu-i un loc expres  în calitate de vindecător al stărilor sufletești și al relațiilor dintre oameni. Astfel, poezia, motiv de inspiraţie atât pentru autor, cât şi pentru publicul cititor, constituie mesajul artistic redat prin imagini expresive și conținuturi clare, centrate fie pe versul alb, fie, cu predilecție, pe cel clasic ce are la bază rima şi ritmul. Versurile poetului se remarcă prin armonie și muzicalitate, prin perfecțiunea rimelor. Atrage atenția involuntar și plăcut efortul poetului pentru a căuta rime originale, neuzate, multe dintre ele voit rarisime: lavandă – glisandă, felin – vergin, medein – venin, hesperidar – nectar, acvileu – marmoreu, pendinte – cuvinte, eolic – istoric, miserere – durere, fruntarii – palicarii, dihotomíi – datu-mi-i, laur – plaur, tace – sagace, gonadele – monadele, ce i-i – ghioceii, pulpele – pupe-le, floare – fitofervoare, etc. Poetul fiind și un lingvist notoriu, creația sa poetică se evidențiază prin bogăție lexicală, cuvintele având un colorit semantico-stilistic extrem de variat, făcând parte din toate registrele limbii: arhaisme și istorisme (răzlog, orcic, palicari, marchiz), provincialisme (porumb cu sensul de „porumbel”, răsărită cu sensul de „floarea-soarelui”, boi cu sensul de „mijlocel de fată”, țintirim, dodoloț, sorb, nimenea, mustit, s-o ieie), neologisme (afrodisiac, eolian, hesperidar, velin, pendinte, trepidant, a glisa, glisandă, vernal, streap-tease, padedeuri), cuvinte-termeni (leucocitoză, leucemie, hemogenie, trombogen, utrénie, vecérnie, vicar, danie), cuvinte inventate după modele existente (orgiac, medein, nesâni, dumnezeie, mereie, merei, a înzeia, a înrăcori), cuvinte și expresii străine (miserére, alma mater, sancta simplícitas) etc. Autorul recurge și la utilizarea unor sensuri rare, neuzuale, ale cuvintelor, prin care vrea să dezvolte atenția și capacitățile cognitive ale cititorului: tacăm cu sensul de „taraf”; leafă cu sens de „tăiș”.

Prin descrierea sinceră/deschisă a sentimentelor și manifestărilor, izvorâtă din înțelepciune divină, poemele talentatului scriitor Nicolae Mătcaș pun în mişcare sufletul omenesc şi, în acelaşi timp, cheamă la confesiuni; anume prin această formă a exprimării poetul captează atenția cititorului asupra modului de reflectare a realității vieții, cu bunele și relele sale, îl introduce în lumea  trăirilor existențiale cu strălucirile și umbrele lor. În ansamblu, lirismul, dar și întreaga operă literară a Domniei sale, este un concept filozofic bazat pe criterii de calitate, deci rânduieli literare realizate în mod ordonat și în echilibru dinamic, deplinătatea acestora având o intensitate maximă corespunzătoare unui nivel intelectual adecvat. Astfel, se poate spune, cu deplină convingere, că poezia sensibilului intelectual Nicolae Mătcaș se definește printr-un rafinament deosebit, ce conturează atât un conținut de o calitate aparte, cât și un bun de consum elevat pentru cititor și cultura națională română. Totul reprezintă talent scriitoricesc, capacitate poetică transmisă prin intermediul vibrațiilor interioare ale spiritului uman. În contextul dat, poetul și publicistul român Anatol Ciocanu (Basarabia) observa, la debutul editorial bucureștean al autorului nostru: „Poetul Nicolae Mătcaș debutează în volum (…) la o vârstă când nu mai ai voie să greșești; de-atâta instrumentele lui poetice sunt impecabile  – o mânuire abilă a meșteșugului versului liber sau clasic, un florilegiu de imagini și metafore care-l singularizează undeva în contextul celorlalte nume de poeți de la Chișinău, Cluj, București, Cernăuți sau Iași, o tematică a poeziilor eternă ca și însăși poezia, dar refractată de sufletul său inedit și acoperit de sinceritatea fără de care versul, poezia nu vor putea exista niciodată”; iar multpătimitul român basarabean Andrei Ciurunga nu pregeta să declare că „Nicolae Mătcaș se impune ca o prezență notorie în poezia românească de azi”. Poetul și publicistul basarabean Leo Bordeianu face observația că, „[…] Înarmat cu o gamă întreagă de procedee poetice, având un simț ales al cuvântului, Nicolae Mătcaș, deși vine mai târziu decât semenii săi la ”ospățul” poeziei, apare tumultuos, plin de vervă, de energii interioare neexplorate, de iluzii, pe care mulți nu le mai au”. Academicianul și renumitul istoric și critic literar Mihai Cimpoi conchide, în stilul său sentențios inconfundabil că „Nicolae Mătcaș, luptătorul de pe baricadele renașterii basarabene, recurge la mijloacele mai speciale ale publicisticii lirice, urcând rapid scara discursului de la simplul comentariu evenimențial la blestem, diatribă și „reducere la absurd” comicologică. Duritatea și încrâncenarea satirică fac casă comună cu suavitatea și „sfințenia” sentimentelor erotice… Nicolae Mătcaș scrie, în fond, un jurnal liric sentimental-patriotic, schimbând lauda Țării cu lauda dragostei și trecând de la tonalitatea imnică la cea sarcastică și de la notația publicistică la transcrierea frustă a „fulgerărilor” atavice ale dragostei. Urmează, supus, modelul tiranic eminescian, vierean sau voiculescian, utilizează insertul intertextual livresc, nu respinge nici ludicul postmodernist, precum nu se desprinde nici de tradiție sau de intima notație de album pro domo sua”. Despre valoarea creației literare a distinsului poet Nicolae Mătcaș au scris și Ana Bantoș, Veronica Bâtcă, Ion Ciocanu, Victor Crăciun, Nicolae Dabija, Mihail Dolgan, Adrian Dinu Rachieru, George Chirilă, Aureliu Goci, Vasilica Grigoraș, Florin Grigoriu, Ion Iachim, Georgică Manole, Ionel Marin, Vitalie Marin, Galina Martea, Ioan Mazilu-Crângașu, Ion Ungureanu, Elena Ungureanu, Ionela Mengher, Tudor Opriş, Vlad Pohilă, Vlad Pâslaru, Maria Diana Popescu, Constantin Șchiopu, Elena Tamazlâcaru, Theodor Răpan,  Mihai Sultana Vicol, Georghe Vodă ș.a.  

Notă. Pentru a-i familiariza pe cititorii din întreg spațiul românesc cu autorul prezentat în cronica de față, vom trece succint în revistă meritele și realizările eruditului Om de știință și artă literară Nicolae Mătcaș. După cum menționasem și în cronicile anterioare, scrise cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la naștere, precum și cu alte ocazii, distinsul profesor-savant-scriitor Nicolae Mătcaș este un mare luptător pentru ideea de unitate națională românească, pentru verticalitatea valorilor naționale românești, respectivele întruchipând în sine lupta lui de o viață pentru reunirea neamului românesc, pentru limbă-cultură-identitate și tradiții românești. Dotat cu un intelect și o cultura spirituală aparte, Nicolae Mătcaș este acea personalitate distinctă care în primii ani de independență a RM a reușit să readucă în viața basarabenilor unitatea de conștiință națională, adevărul  despre istorie și valorile naționale ale neamului românesc – procese care au fost mutilate cu bună știință în Basarabia de-a lungul istoriei de până la 1990. Fiind ministru al Științei și Învățământului în perioada anilor 1990-1994, Domnia sa a întreprins modificări radicale în procesul de învățământ național, contribuind simțitor la punerea în practică, indiferent de limba de instruire, a studierii obligatorii a limbii române în toate instituțiile de stat – de la cel preșcolar până la cel universitar, cu revenire la alfabetul latin; a introdus în școli materiile de studiu de limba și literatura română, istoria românilor, inclusiv utilizarea manualelor românești editate în Țară; a pus în aplicare glotonimul „limba română” și etnonimul „popor român” în întreg sistemul de învățământ național basarabean și în întreaga republică; a introdus sistemul de evaluare de 10 puncte a cunoștințelor elevilor, a orientat activitatea ministerului spre integrare în învățământul românesc și în cel european; a realizat înființarea ciclului de învățământ liceal, cât și studierea aprofundată a limbilor străine în scoli, mai ales a limbii engleze și pentru elevii români din Basarabia, unde aceștia în perioada sovietică nu aveau posibilitatea să o învețe; a introdus sistemul de acordare a gradelor didactice pentru profesorii școlari; a trimis mii și zeci de mii de tineri la studii preuniversitare, universitare și postuniversitare (masterat, rezidențiat, doctorat) și cadre didactice la perfecționare în România pe burse oferite de statul român a elevilor si studentilor, în acest mod contribuind enorm la punerea în aplicare a unor acorduri interstatale, precum și multe alte acțiuni benefice întru dezvoltarea intelectuală a tineretului român din Basarabia. Nicolae Mătcaș a luptat mereu pentru a crea condiții cât mai bune întru consolidarea tuturor proceselor democratice din sistemul de învățământ basarabean, precum și din alte domenii din cel de-al doilea – nou – stat românesc de după 1990. Prin capacitatea de a fi un Om integru al intelectualității și al culturii, dar și un mare patriot al poporului român basarabean, Domnia sa a pledat mereu pentru echitate istorică, pentru oficializarea limbii române, revenirea la alfabetul latin (românesc), pentru consolidarea proceselor de unitate națională românească în primii ani de independență a RM. Pentru a încuraja și a susține cât mai mult poporul român din Basarabia la revenirea la limba de stat română și la grafia latină,  Nicolae Mătcaș, cu începere din octombrie 1989 și până la sfârșitul anului 1990, a realizat zilnic la Televiziunea moldovenească, în colaborare cu Ion Dumeniuk (Directorul Departamentului pentru funcționarea limbilor din Moldova, doctor în științe filologice, profesor universitar, savant etc.), o emisiune cu titlul „Învățăm a citi și a scrie cu caractere latine”, iar pe parcursul anului 1990 a elaborat un șir de lucrări lingvistice cu privire la regulile și normele scrierii în grafie latină. Pe lângă activitatea politică și administrativă în organele publice de stat, Nicolae Mătcaș a activat de-a lungul vieții sale și în calitate de pedagog, timp de peste 30 de ani  deținând funcția de profesor universitar cu titlul științific de doctor în filologie, decan, șef de catedră universitară. Este  autor/ coautor a zeci de monografii și elaborări metodice destinate învățământului preuniversitar și universitar; a publicat mai mult de 300 de lucrări și articole de cercetare științifică, peste 20 de manuale și lucrări metodice; este redactor și coredactor la 30 de manuale/ dicționare pentru sistemul de învăţământ. Concomitent, dl Mătcaș și-a valorificat intelectul cu mult succes și în calitate de scriitor, realizând creații literare în arta poeziei, la ziua de azi având în palmares 23 de volume publicate, respectivele găsindu-și un loc decent și în reviste, antologii din republică, din Țară și din diasporă, iar personalitatea Domniei sale regăsindu-se în enciclopedii, dicționare, calendare naționale din Basarabia și România. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și R. Moldova, al Societății de Științe Filologice din România, al UZRM, deținător a unor onorabile și binemeritate distincții de stat: Medalia onorifică „Ion Creangă” a Universității Pedagogice din Chișinău (2020), Medalia „Dimitrie Cantemir” a AȘM (2022), Ordinul Republicii (2010), Gloria Muncii (1996), Ordinul Național al României „Seviciul credincios” în grad de Mare Ofițer (2014); deține de asemenea titlurile onorifice de Professor Honoris Causa al Universității din București (1994) și de Doctor Honoris Causa al Universității „Al. Ioan Cuza” din Iași (1993), „Eminent al învățământului public din RSSM” (1969), „Eminent al învățământului superior din URSS” (1980), Cetățean de onoare al comunei Crihana Veche (2010). 

  Creația literară a domnului Mătcaș este una despre istoria, viața și suferința românilor basarabeni; despre calvarul limbii române din Basarabia; una a dorului și a dragostei față de glia strămoșească, de propria țară, de limbă, de neam, de sentimente și stări sufletești pentru întreg spațiul românesc. De-a lungul timpului Nicolae Mătcaș a creat opere literare și științifice de certă valoare, acest lucru fiind menționat de către numeroși oameni de știință și de cultură. Unul – reprezentativ – dintre ei, doctorul habilitat în științe filologice Elena Ungureanu, conchide: „Opera poetică a lui Nicolae Mătcaș valorifică din plin motivul creației, unde se face uz de o bogăție de procedee stilistice și fuguri retorice, lexic captat din toate straturile, registrele și stilurile funcționale ale limbii române (neologisme, regionalisme, cuvinte inventate etc.), precum și elemente de sintaxă poetică demne de analiză…”. 

Așadar, Omul/ savantul/ profesorul universitar, scriitorul Nicolae Mătcaș – dotat cu calităţi umane deosebite, fire de o sensibilitate artistică aparte, omenie, talent, inteligenţă, erudiţie – este intelectualul care ştie cum să prezinte publicului cititor conţinuturi literare de calitate prin arta poeziei, prozei etc. Discursul literar al Domniei sale, structurat în diverse genuri artistice, reflectă întreg universul uman cu toate durerile și necazurile cotidiene, scoțând în evidență frumuseţea și autenticitatea acelei creaţii de care are nevoie cititorul şi însuşi scriitorul, acesta completând și îmbogățind în mod substanțial patrimoniul cultural român.

Galina MARTEA