Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Poezia ca expresivitate poetică în raport cu forma expresiei și conținut

Primit pentru publicare: 11 Dec. 2020
Autor: Alexandru Florin ȚENE, Cluj – Napoca
Publicat: 13 Dec.  2020
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Poezia ca expresivitate poetică în raport cu forma expresiei și conținut

La început e necesar să explicăm ce denumește expresivitatea, care este una dintre noțiunile esențiale cu care operează stilistica. Expresivitatea este acea caracteristică a limbajului poetic de a transmite cu forţă ideile şi sentimentele autorului, în aşa fel încât să impresioneze cititorul. Prin urmare, scopul final este impresionarea cititorului, adică trezirea în el a unor gânduri, emoţii şi sentimente. Expresivitatea cuprinde câteva trăsături lingvistice care au o caracteristică comună: acestea nu afectează direct sensul comunicării, informația pe care o conține ea.nAnsamblul ce transcende latura referențială, cognitivă sau de transmitere a ideilor prin limbaj aparține expresivității, cum ar fi supratonurile emotive, accentuare, ritm, simetrie, euforie, elemente evocatoare, care așează stilul într-un registru literar, de conversație, de argou etc. sau asociat cu mijloace specifice, cum ar fi cele vechi, neologistice, regionale, profesionale etc, așa cum specifică St. Ullmann în Studii di stilistica, pp.23 și 45. Analiza stilistică se poate face la cele trei nivele : lexical, fonetoc, și sintactic.

Sfera noțiunii de expresivitate cuprinde  fapte diferite prin natura lor. Unii lingviști au asociat-o cu noțiunea de afectiv, așa cum a procedat Bally, iar la noi Iorgu Iordan. Propriu-zis expresive prin ele însele sunt cuvintele și formațiile onomatopeice, ca, exemplu trosc, cucu, a vâjâii, a picura etc.

Elena Slave în lucrarea  Expresiv și afectiv, în Probleme de lingvistică generală, II, Editura Academiei, 1960, pp. 67-76,  expresivitatea este acel mod de exprimare care  servește la comunicarea mai nuanțată a oricărui conținut, afectiv, emoțional sau volitiv. Aceasta înseamnă a atribui conceptului de expresivitate facultatea de a contribui la realizarea unui plus de cunoaștere, adică de sporire a cantității de informație, colorată sau nu de subiectivitatea vorbitorului. dau un exemplu, expresia metaforică  limba ascuțită este mai expresivă decât rău de gură, pentru că introduce un element concret cu care este asociată însușirea desemnată.

Expresiv este sinonim cu esteticul. Exemplu la Lucian Blaga: „Dar pe liman ce bine-i/ Să stăm în necuvânt „(Ulise ), derivatul „necuvânt”, creat de poet pentru cuvântul “tăcere”, este expresiv pentru ineditul său și estetic  prin impresia emoțional- artistică pe care o produce asupra cititorului.

Consider că forma conținutului și forma expresiei se găsesc într-o relație de solidaritate, dar acest raport presupune prezența obligatorie a substanței formată din materia sonoră și sensul. Expresivitatea poetică va fi  nu numai facultatea limbajului de a spori forța de comunicare a cuvântului, ci însăși această forță realizată în actul armonios al “potrivirii” celor două laturi ale  cuvântului, care fac posibilă reprezentarea profundă și revelatorie a ideii ca imagine, în formele gândite de autor. În acest sens Lucian Blaga afirma cu dreptate:” …pentru poeți, mai mult decât pentru alți oameni, însuși corpul sonor al cuvântului este privit și ca substanță, iar nu numai ca formă.“ Unitatea acestor raporturi, menționate mai sus, se realizează într-o sinteză superioară în limba poetică, aceasta constituindu-se prin întrebuințarea dată mijloacelor de expresie de către scriitor, potrivit genului creației, precum și scopului estetic- în stiluri individuale.