Tributul dragostei

Azi dragostei îi aduc tribut
Căci fost-a mantie de pace
Si briza prinsă-n umed sărut
Fostu-mi-a cantul care tace

Prin noi cărări spre libertate
Din roșii trandafiri, coroană
Mi-ai trasat vieții-nsemnatate
Zambind,elegantă patroană

Avid dansat-am pe al tău ritm
Spre zările de-amor cuprinse
Cătând spre al vieții logaritm
Cu inimile-n vraja-ți prinse.

Iubire mândră, tu îmi ești ființă

Să nu mai fugi, de-aici să nu mai pleci
Iubire mândră, pasăre măiastră
Că te-oi păstra,te-oi îngriji pe veci
Stai aici, să rămâi mereu a noastră.

Să-mi fii viață și să-mi fi muriri
Să-mi alini inima ce nu mai poate
Să plângă printre triste amintiri
Rămâi iubire ca să-mi fii de toate

Cǎci te-ncovoi spre lutul dureros
Dar clipele cu amintiri brodate
Păstrează totuși dragostea frumos
In inimile ce-s de timp brăzdate

Te rog rămâi, nicicând să nu mai pleci
Iubire mândră, tu îmi ești ființă
Căci vreau să îmi rămâi în piept pe veci
Să crești și să-mi vibrezi în conștiință!

Romanțe pe corzi de dor

Pe corzi de dor vă scriu romanța
Vieții ce v-ajunge către apus
Și-n suflet murmură speranța
Sunetului de dragoste străpuns.

Se-împletesc cuvintele-n pripă
Și-n dansul lor lasciv,amețitor
Se-nclină spre duioasă -aripă
Cu lacrimi,cu ardoare și mult dor

Și-n cântec prescriu bucuria
Inǎltând pure gânduri către cer
Si-n zbor clǎdindu-ṣi temelia
Romanțe pe corzi de dor,ce nu pier!

Pe harpa dorurilor mele

Te inventez din mii de vorbe cu dor
Te chem și te plang în conștiință
Imi ești pasăre,ești vis, ești călător
Eu te strang la piept cu stăruință

Ești visul meu dintâi și de pe urmă
Ești valul ce se sparge spre abis
Iar eu ți-s spadă ce tristețea curmă
Sunt tot ce-ai dorit și îți sunt si vis

Te cânt pe harpa dorurilor mele
Ce se aștern pe frunze de smarald
Te-ngân în mine și în clipe grele
Căci tu mi-ești tot și rece dar și cald

Te desenez în mintea-mi obosită
Cu lauri stravezii te-mpodobesc
Tu ești scânteia-n suflet oropsită
Să vezi și să auzi cat te iubesc.

Vioara albastră

O vioară albastră în taină-mi cânta
Pe-a lunii răzlețe raze strălucind
De-atâta-nsingurare în noapte vibra
O lacrima-n note triste, poposind

Arcușul n-avea astâmpăr ca să joace
Pe corzile ei ce-n dans se-mbrățișau
Printre mii de aștrii luna doruri toarce
Și -n noaptea de-abanos se indrăgosteau

Și cerul cel brodat cu stele strălucea
Purtând candoarea dansului celestin
Ce-arcușul până-n miez de suflet aducea
Într-al albastrei viori, magic festin!
Taina iubirii

Aș vrea să-ți fiu,aș vrea să-mi fii
Din miez de noapte-n zori de zi
Și-a ta să-ti fiu într-un poem
Să mă dansezi, candid, boem

Să-ți fiu tot ce n-am fost nicicând
Să-ngân cuvinte rând pe rând
Cu pletele-n vântul uscat
Să vin cu doru-mi legănat

Să-ți mângâi sufletul c-un gând
Și șoapte nopții-i numărând
Să ne-mbătăm de simtire
Prin taina-n doi, de iubire.

Rapsodia iubirii

Cântecul iubirii se mai scrie
Tot continuând ca la-nceput
Slove-ndrăgostite pe-o hârtie
Note pe-un portativ ne-ncăput

Si doina trăirilor transcede
Prin pâcla timpului arămiu
Și-o arie de amor purcede
Pe cerul dragostei prea târziu

Și-n ritmul de suflet se așează
O melodie legănată-n doi
Dansând pe-a vremurilor spetează
Sublim refren ce lin cade-n ploi

În simfonii ce-adună fericiri
De-nveselire se-nfioară
Ea,rapsodia-aceleiași iubiri
Pe-aripi de timp valsând ușoară