Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

POLITICALLY CORRECT

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.6 (138), Iunie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


POLITICALLY CORRECT

Primit pentru publicare: 19 Iun. 2020
Autor: Virgil RĂZEȘU, Piatra Neamţ, membru al Cenaclului la Distanţă     
Publicat: 21 Iun.  2020

© Virgil Răzeșu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


POLITICALLY CORRECT

 Cum-necum, invazia de neologisme și englezisme care ne fericesc viața de după revoluție (sau ce va fi fost ea) a făcut ceva ordine și prin mințile unora dintre noi, prea scăldate în principiile egalității și echității socialiste, pe care le-am înghițit decenii de-a rândul.

Din nefericire, vorba vânzătorului fără noroc, ce-am luat pe mere am dat pe pere. Schimbările operate în societatea noastră, departe de dorințele și visurile noastre, au determinat o degradare evidentă a acesteia, ceea ce face ca omul obișnuit să trăiască sentimentele de îngrijorare și pentru prezent dar, mai ales, pentru viitor.

Printre multe și deloc mărunte, adesea ne aflăm în postura de a ne întreba dacă un eveniment, fapt, principiu sau luare de poziție este politically correct – termenul nu mai necesită traducere – față de care celelalte puncte de vedere pălesc, se zdrențuiesc și pierd orice urmă de relevanță. Ca atare, cum te găsești tu, alegător netrebnic, biciznic și închipuit, să mai comentezi și să-ți mai exprimi părerile tale retrograde, anacronice, primitive sau de-a dreptul naive  ?!?

Cinstit, pe bune și pe dreptate, nu cred, că zvâcnirea asta (aproape sinucigașă) a guvernului, cu impozitarea pensiilor speciale, va avea șanse de rușită. Nu cred, nici în ruptul capului. Nu și nu. Fiți convinși că va sări o armată întreagă de comentatori și asupriți ai sorții, de nedreptățiți ai regimului acesta declarat mincinos, abuziv, despotic, nedemn și minoritar, care ne va argumenta că măsura este împotriva firii, neconstituțională, discriminatorie, rasistă, soroșistă, nedemocratică și profund condamnabilă, numai aptă de o moțiune de cenzură.

Cum să te apuci tu să impozitezi pensiile militare, când ele nu sunt speciale, ci de serviciu ? Asta în­semnând nenumărate lupte și războaie, sudoare și grade peste grade câștigate pe frontul birourilor, uniforme asigurate și masa la popotă ? Cum să te atingi de drepturile sfinte ale magistraților răsplătiți cu sporuri pentru praf și suprasolicitare, asistență medicală gratuită, pensionare anticipată, cu criterii speciale de calcul, și drept neîngrădit de a practica avocatura ?

Aseară, pe sticla TV-ului, am urmărit în direct disputa plină de acuze la adresa guvernului ticălos și justificările perfect argumentate sau … politically correct.

Mă limitez să menționez doar pledoaria de neconstituționalitate a excelenței sale Augustin Zegrean, beneficiar al unei pensii lunare (perfect constituționale) de 4.000 de euro, care socotea incorectă măsura guvernului: atâta vreme cât cota unică de impozitare este de 16%, cum e posibil ca pe unii să-i taxezi cu 85 de procente ?

Mai subliniez înfocarea plină de revoltă a unei distinse doamne, pe care am ascultat-o cu religiozitate și care merită din plin … aplaudată. În urmă cu mai mulți ani, soțul acesteia, domnul Florin Costiniu, judecător al unui for de mare înălțime și importanță națională, cum-necum, fusese prins pe picior greșit și condamnat pentru un fleac de corupție la 4 ani de închisoare. Cu suspendare.  Evident și pe bună dreptate, unde s-ar fi găsit, în închisorile României, condiții corespunzătoare pentru domnul judecător ?!? Înainte de pronunțarea sentinței, înaltul magistrat se retrăgea la pensie (înainte de vreme și pe nepusă masă), încât sentința definitivă purta și mențiunea unei perioade de grație (amânare a pedepsei) de 5 sau 6 ani.

La o bucată de vreme după evenimentul amintit, o reporteră (obraznică, fără în­do­ială) o întreba pe soția domnului judecător cum comenta faptul că soțul ei, condamnat definitiv, pentru vini reale, nu închipuite, și pensionat înainte de vreme, beneficia totuși, de o pensie lunară de … 16.000 de lei. Nu, nu e o greșeală.

Distinsa doamnă, în loc s-o repeadă pe reportera neinspirată și să-i spună că nu ea  cal­culase pensia soțului și s-o trimită (pe bună dreptate) la Casa de Pensii pentru o corectă in­formare, îi servea tinerei curioase un răspuns uluitor, antologic, unicat, de Guiness-book: ”ȘI AȘA-I  PUȚIN !”. Închipuiți-vă, distinși cititori, ce putea fi în mintea acestei doamne cu sânge nobil și albastru ! În ce măsură se plasa deasupra tuturor celorlalți muritori, pentru dreptatea cărora ar fi fost în stare să-și dea și viața ! Nu, nu era o persoană oarecare, o florărească de colț de stradă, ci președintă (pe vremea aceea) a Asociației Magistraților din România, adică situată pe treapta cea mai de sus (deasupra ei nu mai putea fi decât Dumnezeu) a profesionștilor din justiție, în prezent președintă de onoare a suszisei Asociații.

Fără îndoială că actualul guvern se află în fața unei probe absolute de maturitate. Dacă va ceda și-și va amenda, corecta sau ciunti propriile hotărâri, atunci chiar că merită o moțiune de cenzură. Pe drept ! Politically corect !

18 iunie 2020



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5