Motto: Giorgos Seferis -Un bătrân pe malul fluviului
„Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.”
acesta sunt eu, un suflet de copil în zborul lui de fluturi… Pop Stelu, un om simplu, frumos pe interior prin frumusețea simplității mele, un făuritor de frumuseți, izvorâte din Suflet…
P.S.
Suflet de copil în zbor de fluturi
m-am născut din unduirea apei,
cu suflet plămădit din praf stelar,
şi-în zborul meu spre identitate,
am dat vieţii, tribut, un spirit de icar,
în jocul meu cu viaţa şi cu moartea,
am învăţat să-adun şi flori, şi spini,
din drumul meu spre libertate
păstrez în mine o comoară…
un Suflet de Copil.
stai cu mine iarnă a tăcutelor cuvinte
cum picuri din unde
tu mă ascunzi în necuvinte
azi
le fac în necaz tomnatecelor frunze
ce unduiesc în ramul nud
o ultima rundă de an lud
mai caut un compromis
în cuvântul rând
ce vrea să fie revers al așa-zisului vers
(rezultatul orânduielii alambicate cu literă de alfabet
dintr-o nevinovată zmucitură de tastatură de net)
stau și mă socot
cu timpul netot
ce nu-mi dă răgaz de taifas cu ale mele cuvinte
rostuite cu rost și sârg
într-o banală înșiruire de gând
când
mă plec și mă supun gândului Bun
și spun
și spun
stand byme
stand byme…
cândva…aici, Soarele s-a oprit,
izvorând din pământ,
cândva…aici, Îngerii s-au iubit…
s-auiubit, șiapoi au plâns…
dinlacrimilelor au răsărit stele curgând,
şitimpul s-a opritînloc, cufundatîngând,
maiapoi,
stelele s-au transformatînfulgi de nea,
rândperând,
iarîngeriiînsuflete de dor,
însuflete de dorplângând.
iubirea mea e chin și e durere
e visul de ieri
e speranța care piere
e când tristețe
e când dor
toate,
toate se îndepărtează în nemărginirea lor
iubirea mea e clipă de plăcere
e o lumină
e simplă mângâiere
e șoaptă mută
e mult dor
toate,
toate se îngemăneză în nemărginirea lor
iubirea mea e cântec e tăcere
e inima deschisă
e sufletul durere
e-o flacără ce arde cu mult dor
toate,
toate mă înnobilează cu nemărginirea lor.
cândiubirea se transformăînuitare
șigândurile
gândurilevorsăzboare
săzboarepefereastracaseininsă de vreme
priveșteînalbșinegru
priveșteiubireaninsă de gând
degândulce nu se uitănicicând
fiigândulmeu de acum
fiigândulferestreideschiseînvreme
priveștetimpulînalbșinegru
șilasăiubireasăningăînnoi a tăcere
fiitugândulceldintâi
fiitucea de dincolo de vreme… P.S.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania