viaţa de apoi…

Motto: Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest,
m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu. 
Gabriel Garcia Marquez

apoi…
am început o altă viaţă,
(rezultatul unei decizii ferme şi unilaterale, ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas…
identificarea nudităţii mele cu natura,
astfel,
m-am descătuşat de veşminte,
grupându-le pe anotimpuri în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorinţă a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt în plăceri carnale păstrate doar în gând,
peste care timpul a trecut rând pe rând…
mai apoi,
(trecând peste bariere de conduită,etichetă
distorsionând decenţa în falsă pudoare)
mi-am îmbrăcat trupul în grandoarea nudităţii mele
şi-n  eterna chemare a naturii,
m-am contopit cu apa şi pământul cu soarele şi luna,
definindu-mă prunc al naturii–mamă,
vrednic urmaş al tatălui-univers,
mi-am tatuat pe suflet Alesul Vers al Iubirii;
al iubirii de oameni,
al iubirii de sine,
al iubirilor trecute,
al iubirii care vine…
fără să’ncrustez tăcerea pe chipul cioplit,
în cele din urmă,
vieţii de apoi…
sufletul mi-am răstignit.                                                                                                                                              P.S