Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pop Stelu…la Zi Aniversară!

SteluPopPop Stelu…la Zi Aniversară!

 

 

 

 

o iubire de toamnă

…doar o rază de lumină    
 și o pată de culoare   
nori ce pleacă

vânt ce vine…
 lucrurile toate cântă în mirifica grădină-

   
 totu-i vis…
 e simfonie pe paleta de culoare… 

lumea toată
se cufundă  într-o mare de iubire. 

la aniversară!

…mai fac un pas în Univers,  
 înnobilâdu-mi sufletul cu un vers… 
 iar celor ce-mi înțeleg chemarea,  
 le dăruiesc,
                                                   (din preaplinul frumuseții mele interioare)
un Zâmbet, o Floare,
o Caldă îmbrățișare, un Ales Sentiment,    
sub formă de Iubire și Prietenie,

mai fac un pas în Univers…
la 16 Octombrie 2015.

La surechit!

       (dedic aceste rânduri prietenului Valeriu, și nu numai,

dedic aceste versuri celor care știu să prețuiască

nectarul zeilor-vinul, și mai dedic aceste rânduri

celor născuți la vreme de surechit… inclusiv mie!)

Căzut’au toate frunzele din vie,
dându’și obștescul lor sfârșit sărutului de glie,
s-au copt în draci toți strugurii’n ciorchină,
de teama brumei, ce’o să vină,
bob după bob se-înnobilează cu aroma cea fructată,
ca semn de aleasă prețuire al gliei-mumă, al soarelui-tată .

Pe dealul viei satului din hat,
s-adună’n cete de războinici întregul nat,
cu coșuri de nuiele înarmat, cu cânt de drag, cu voie bună,
pornesc eterna ofensivă a transformării bobului rotund în stropul viu al graiului de lună,


coș după coș s’aburcă în căruță,
la fiecare coș, coconu mai țucă o mândruță,
nu prididesc a șede până ce via’i gata,
la loc de cinste, a primul ciubăr, aleasă-i fata…
desculță, cu poala suflecată pană’n brâu,
zdrobește bob după bob… și mustul curge râu,


când curge mustul, e semn divin al purității viei ,
e sângele ce curge din milenare vene ale gliei.

Se lasă-o vreme scurtă, la pritocit, în tihnă…
se toarnă în butoaiele curate, aici n-are hodină,
el bulbucește,
bulbucește,

bulbucește…
pan’se așază încet,

încet,
încet…

apoi, se limpezește…
la șase săptămâni s’astâmpără din joc,
taman atunci, când, gazda’i urează…


 „Mult Noroc!”

„Poftiți cu toții,
poftiți de beți…

beți din nectarul zeilor străbuni,
îmbălsămați veți fi de dor,

de drag,
iubire…

tăteee… izvorâte din genuni!”

 

                                                                                                                                                  P.S.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 24 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5